Dacă facem o comparaţie întrestrategiile energetice făcute de stat sau proiectele determocentrale, hidrocentrale sau reactoare nucleare ce urmează săvină şi eoliene, cele din urmă câştigă evident cursa. Dacă pentruprima categorie, 2010 a fost un an complet lipsit de ştiripozitive, a doua categorie a prezentat la bilanţ montarea a peste200 de "mori de vânt" în urma unor investiţii de circa 800 demilioane de euro.
În 2015, cele mai pesimiste scenariimizează pe 3.000 MW instalaţi, adică în jur de 1.500 de turbine şiinvestiţii de circa 5 miliarde de euro.
Energia eoliană este unul dintre puţineledomenii în care investiţiile au înregistrat anul trecut un nivelrecord, banii fiind alocaţi de grupuri energetice gigant, aşa cumeste cazul cehilor de la CEZ sau al italienilor de la Enel. Maimult, statisticile europene arată că, în 2010, România a ocupatlocul şapte în ceea ce priveşte capacitatea nou instalată înproiecte eoliene, cu 448 MW, toţi în zonaDobrogei.
Cei 448 MW pot alimenta într-un an, numaicu energie verde, peste 400.000 de gospodării cu un consum mediulunar de 200 de kWh. Practic, energia eoliană este singurul domeniuîn care România poate spune că a avut anul trecut o performanţă maibună decât Polonia sau Austria.
"România are premisele ca anul acesta săajungă la o capacitate nou instalată de 600-1.000 MW. Se poate cala sfârşitul anului acesta să ajungem la o capacitate mai maredecât Austria. Mai mult, în România s-au derulat anul trecut 5% dintotalul investiţiilor în parcuri eoliene noi la nivel european.Aceste investiţii se fac în zona de înaltă tehnologie. Nu cred căsunt multe alte domenii în care România să aibă o astfel deperformanţă", spune Ionel David, consultant pe relaţii publice încadrul Asociaţiei Române pentru Energie Eoliană (AREE), organizaţiecare este activă în domeniul de profil de 2 ani şi care are 85 demembri.
Fântânele, Agighiol şi Peştera au fostcele mai norocoase localităţi: din locuri uitate de lume au ajunssă fie menţionate pe prima pagină a unor ziare precum Le Monde, iarrând pe rând CEZ, Enel şi Energias de Portugal au ridicat proiecteeoliene de sute de milioane de euro.
"Primăriile acestor comune au decâştigat enorm de pe urma acestor proiecte. Practic, 1% dinvaloarea investiţiei revine primăriei în momentul în care se acordăautorizaţia de construcţie. Ceea ce am observat este că primăriiledin comunele cu potenţial au început să-şi facă birouri deurbanism, primul pas în acest sens fiind făcut de primarul dePeştera. Apoi au urmat şi alte primării şi astfel ele sunt celecare eliberează autorizaţiile de construcţie", explicăDavid.
Mai mult, lista comunelor care vor aveade câştigat din faptul că vântul bate cu putere pe suprafaţa lor vacreşte semnificativ. Potrivit celor mai recente date aleTranselectrica, la sfârşitul lunii trecute, primele 25 de proiecteeoliene ca mărime care aveau contractele de racordare la reţeasemnate, fie că este vorba de reţeaua naţională de transport, fiede reţelele de distribuţie, aveau o capacitate totală de circa3.300 MW, fiind situate în localităţi precum Cogealac, Casimcea,Dăieni, Topolog sau Valea Dacilor. Dincolo de vestea bună legată decapacitate, un alt lucru demn de observat este că majoritateaproiectelor sunt realizate de giganţi precum Verbund (Austria),Energias de Portugal sau Enel, adică de companii care-şi potpermite să finanţeze o astfel de investiţie şi care au dovedit cănu sunt pur speculatori.
Nici estimările pe termen lung nu parmai puţin optimiste, în cel mai prudent scenariu capacitateainstalată în proiecte eoliene la nivelul anului 2015 urmând săajungă până la 3.000 MW, adică echivalentul în putere a peste patrureactoare ale centralei nucleare de la Cernavodă. În total,investiţiile ar urma să fie cuprinse între 4,5 miliarde de euro şi5,4 miliarde de euro, ţinând cont de faptul că pentru fiecare MWnou instalat într-un parc eolian sunt necesare fonduri de 1,5-1,8milioane de euro. În total, ar însemna montarea a circa 1.500 deturbine eoliene, dacă luăm în calcul o capacitate unitară de 2MW.
"Volumul de putere instalat în centraleeoliene depinde de modul în care se va stabiliza schema de sprijina acestora, aflată în prezent în analiză la Comisia Europeană, iardecizia finală va fi a investitorilor. Evaluarea noastră a fost de2.500-3.000 MW instalaţi până în 2015", spun reprezentanţiiTranselectrica, transportatorul naţional de energie, companie careare un rol vital în integrarea proiecteloreoliene.
Comparativ cu estimările lansate deAsociaţia Română pentru Energie Eoliană, cele ale Transelectricapot părea pesimiste.
"La nivelul anului 2013, capacitateainstalată în proiecte eoliene ar putea ajunge la peste 4.000 MW. În2011, ar putea fi instalaţi 703,5 MW, în 2012, 1.335 de MW, iar în2013, 1.508 MW", arată calculele AREE.
Estimările câştigătoare vor depinde demodul cum va evolua legislaţia în domeniu. Astfel, dacă încă din2008 este în vigoare o lege care stabileşte schema de sprijinpentru investiţiile în energia regenerabilă, Legea 220/2008,aceasta nu este încă aplicabilă în contextul în care nu a fostelaborată o legislaţie secundară, iar avizul favorabil al ComisieiEuropene încă lipseşte. Principalele temeri în legătură cu textullegii pornesc din posibila existenţă a unei supracompensări pentruinvestitori.
În România, sistemul de sprijin pentruenergia regenerabilă este compus din certificate verzi şi din coteobligatorii. Motivul pentru care s-a creat această schemă estefaptul că fără sprijin nu se pot face investiţii rentabile înenergia verde, în contextul în care preţul tehnologiilor este multmai mare comparativ cu sursele clasice de producere aelectricităţii. În linii mari, pentru fiecare MWh de energie verdeprodusă investitorul primeşte un certificatverde.
Mai departe, fiecare furnizor de energietrebuie să aibă în coşul său o anumită cotă obligatorie de energieregenerabilă. Dovada îndeplinirii acestei obligaţii se face tocmaiprin numărul de certificate verzi achiziţionate. Aceste certificatesunt emise de Transelectrica şi au o valoare cuprinsă între 27 şi55 de euro. Dincolo de încasările generate de tranzacţionareacertificatelor verzi, producătorii de energie regenerabilă maicâştigă şi din vânzarea electricităţii în piaţă. Schema se aplicăfiecărui producător de energie verde pe o perioadă de 15 ani dacăunităţile intră în funcţiune până în 2016, iar echipamentele suntnoi. Dacă echipamentele sunt vechi, durata de aplicare sereduce.
De exemplu, un producător de energieeoliană ar trebui să primească două certificate verzi pentrufiecare MWh produs până în 2017, în timp ce unul de energie solarăar primi 6 certificate, conform noii forme a Legii 220, promulgatăîn vara anului trecut. Cum acest text legislativ nu este încăaplicabil, toţi producătorii de energie verde primesc doar uncertificat până la intrarea în vigoare a nouluidocument..
"În mai-iunie, sperăm să primim unrăspuns pozitiv din partea Comisiei Europene pentru schema desprijin. Normele secundare sunt în mare parte făcute de cătreAutoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE)",explică Ionel David. Potrivit acestuia, una dintre posibilelemodificări legislative care ar putea fi făcute, astfel încât să fieeliminată problema supracompensării, ar fi ca investitorii să facăo opţiune.
"Dacă beneficiază şi de fondurieuropene, atunci va primi un singur certificat verde, conformvechii scheme de sprijin. Practic, investitorul va opta. Fie mergepe sistemul de certificate verzi, aşa cum este el prevăzut de lege,fie optează pentru finanţare europeană, dar va primi un singurcertificat verde. Temerea este că dacă se combină ambele ajutoare,atunci rata de rentabilitate a acestor proiecte va depăşi nivelulmediu de 11,5%, care este limita agreată pentru proiecteleeoliene", explică David.
Necesitatea clarificării cadrului legaleste una urgentă, în contextul în care nicio bancă nu doreşte săfinanţeze astfel de proiecte prin asumarea riscului unor eventualemodificări legislative.Creşterea acceleratăa investiţiilor în eoliene trebuie privită însă mai departe pentrucă acestea vor produce schimbări majore la nivelul întreguluisistem energetic.
"Pentru a se putea echilibra consumulfără perioade de întrerupere sau fără solicitarea dincolo de limitaunei funcţionări eficiente a grupurilor termoelectrice, esteimportant ca apariţia centralelor eoliene şi a grupurilor nuclearesă fie însoţită de instalarea unor grupuri flexibile înfuncţionare, cum sunt de exemplu turbinele pe gaze, şi a centraleihidroelectrice de acumulare şi pompaj, anunţate de câţiva ani, de1.000 MW (este vorba despre uriaşul proiect Tarniţa - Lăpuşteşti -n.red.)", avertizează reprezentanţiiTranselectrica.
Mai mult, factura pentru integrarea însistem a sutelor de turbine eoliene se anunţă a firidicată.
"Datorită deplasării geografice acentrelor de greutate în domeniul producţiei, în special creşteriiproducţiei în Dobrogea, va demara realizarea unor proiecte majorede întărire a reţelei de transport. Investiţiile necesare înreţele, care reprezintă un volum mult mai mare decât cel din aniianteriori, vor fi corelate cu evoluţia parcului de producţie, înlimita resurselor financiare a căror sursă principală rămânetariful de transport", mai spun reprezentanţiiTranselectrica.
Practic, finanţatorul final alîntregului boom eolian va fi tot populaţia care va acoperi prinfacturile plătite şi certificatele verzi pe care furnizorii deenergie sunt obligaţi să le cumpere şi investiţiile necesare înreţelele de electricitate.
Statisticile sunt clare şi arată unsingur lucru: pentru fiecare procent de creştere a ponderiienergiei eoliene în structura totală a producţiei de energievaloarea facturilor va creşte în medie cu1,1%.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
