"Vreau să-mipăstrez această funcţie considerând că pot contribui în continuarecu experienţa mea.Va depinde însă şi de înţelegerea cu acţionarii", adeclarat Pascariu.
El a fost ales preşedinte alConsiliului de Supraveghere al UniCredit pe 17 aprilie 2008, totatunci fiind reconfirmat Răsvan Radu în funcţia de preşedinteexecutiv (CEO) al băncii. În acel moment a avut loc separarea netăîntre membrii Consiliului de Administraţie şi cei ai boarduluiexecutiv, conform modelului dualist de conducere din grupul italianUniCredit.
La începutul lui 2007, înperspectiva fuziunii dintre HVB Ţiriac şi UniCredit România,Pascariu fusese desemnat preşedinte al Consiliu lui deAdministraţie, în timp ce Radu primea calitatea de membru al CA şiCEO al viitoarei UniCredit Ţiriac Bank.
UniCredit Ţiriac Bank estecontrolată de grupul italian UniCredit, care cumulează circa 50,6%din acţiuni, alături de omul de afaceri Ion Ţiriac, care deţine45%. Italienii au indicat de mai multe ori că intenţionează săpăstreze acest parteneriat perpetuat de când fosta Banca Ţiriac afuzionat cu HVB, Ţiriac negociindu-şi o poziţie puternică şi lafuziunea ulterioară, dintre HVB Ţiriac şi UniCredit.
În pofida speculaţiilor care aucirculat mult timp pe piaţă, Pascariu şi Radu fac echipă din 2007,de când cu fuziunea dintre cele două bănci amintite.
Pascariu a spus de la bun începutcă a renunţat la conducerea executivă din convingere, lăsând loculmai tânărului Răsvan Radu, însă gestul său a părut greu de crezutpentru piaţă, având în vedere preponderenţa exemplelor în careliderii renunţă cu greu la prima linie. El afirmă că a vrut să deaacelaşi sens retragerii sale din conducerea Asociaţiei Române aBăncilor, unde este membru fondator, sperând să-i fie urmatexemplul.
"Diferenţa dintre mine şi RăsvanRadu ţine de experienţă. Altminteri, la aproape 45 de ani el estemai bun decât eram eu la aceeaşi vârstă pentru că a avut acces lainformaţie mai repede, mai mult şi a fost expus la leadership maimult, plus că are şi un «bagaj» mai mic."
Pascariu consideră firească oastfel de succesiune la nivel ierahic, care ar trebui să seregăsească şi în sectorul de stat, "pentru că vin din urmăgeneraţii mai bine pregătite" şi spune că nu se simte niciodatătentat să intervină în deciziile executive.
Mai bine de 20 de ani, el alucrat pentru fosta Bancă Română de Comerţ Exterior, unde şi-aînceput cariera şi a avansat până la funcţia de preşedinte înperioada 1991 - 1994.A participat la tranzacţii-cheie pentru statul român precumfinanţarea construcţiei centralei nucleare de la Cernavodă saureeşalonarea datoriei către creditorii din Clubul de la Paris şiClubul de la Londra.Astăzi, el spune că nu ar fi interesat să discute plecarea lao altă bancă.
"În aproape 40 de ani de carieră am avutnumai trei angajatori, dintre care unul pentru mai puţin de doi ani(fosta Banca Bucureşti). Sunt un angajat fidel, nu sunt uşor defurat."
Una dintre principalele sale preocupăriactuale este cultivarea leadershipului în bancă, însă susţineprelegeri pe această temă şi pentru alte organizaţii şi crede că arfi util ca măcar la masteratele din facultăţile româneşti să existecursuri de leadership (ştiinţa de a organiza şi capacita un grup deoameni pentru atingerea unui obiectiv comun - n.red.).
Tentanţia unei poziţii la banca centrală caîncununare a carierei?"Nu, nu mă gândesc la aşa ceva pentru că din punctul meu devedere există specificităţi clare în meseria de bancher comercialşi în cea de bancher central şi cred că sunt oameni mult mai binepregătiţi pentru banca centrală."
El consideră că nu este atât de important caîn banca centrală să ajungă pe poziţii de conducere oameni care aulucrat în bankingul comercial. "Poate ar fi bine ca în Consiliul deAdministraţie să fie mai mult reprezentat acest tip de experienţă,însă nu neapărat la nivelul funcţiei de guvernator."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
