Piata noastra imobiliara s-a format treptat si s-a dezvoltat in salturi. Daca, mult timp dupa decembrie '89, societatii romanesti i-a fost greu sa se acomodeze cu un sistem de vanzari-cumparari de terenuri si de case opus vechilor deprinderi, deschizandu-i-se drum cu incetinitorul pietei libere, in anii 2000 pe aceasta piata s-a produs o explozie pe care putini si-au imaginat-o.
De altfel, n-am avut de ales. Piata libera s-a extins in aproape toate sectoarele din economie. Cu o exceptie: cele in care se practica preturi administrate. Fiindca economia de piata, spre care se indreapta in prezent aproape intreaga lume, s-a dovedit a fi raul cel mai mic. Desigur, intre toate relele modele de organizare a economiei cunoscute pana in prezent. Toate supapele acestei masinarii - spre care nu idealurile umaniste ne-au impins, ci nevoile - sunt deschise spre eficienta economica si spre bunastare. Valori la care nu se poate ajunge decat acceptand "inumana concurenta". Si, deci, piata libera.
Numai ca, dupa o jumatate de secol de obisnuinta cu economia de comanda, cu tot arsenalul ei de reglementari, practici, mentalitati, n-a fost deloc simplu sa schimbam macazul. Concurenta, mai ales, s-a vazut respinsa ori ocolita cu incapatanare. Am acceptat insa, in schimb, in anii '90 cu deosebire, ca in locul concurentei sa lucreze inflatia. In rol de dinamizator al pietei. Fiindca doar inflatia schimba continuu realitatea de pe piata.
Un timp, inflatia i-a pus pe jar pe cei care obisnuiau sa stocheze lei. Romanii au invatat lectia, asa ca au inceput sa dea fuga in magazine si sa-si cheltuiasca banii (in moneda nationala) imediat ce ii capatau. Iar ceva mai tarziu, prin 1994, cand dobanzile bancare au devenit atractive, au prins gust sa faca depozite in banci.
A fost remarcat, atunci, un fapt ciudat: pe pietele noastre, in formare lenta, concurentei i-a taiat drum... speculatia. Inclusiv pe piata valutara, care a fost cea dintai piata libera functionala dintre cele inaugurate in anii '90. Imi amintesc ca, la un moment dat, in acei ani de inceput ai pietei valutare, a produs emotie aparitia unui "virus". Si iata ca, pentru prima data,
s-a vorbit fara perdea despre un speculant ce a deturnat cursa leu-dolar. Apoi s-a spus ca ar fi vorba despre un grup de speculanti. Cei mai multi dintre dealerii din piata au comentat evenimentul fie cu suspiciune, fie cu vadite resentimente. Si chiar daca nu au calificat presiunile speculative ca pe "o afacere bazata pe inselatorie", cum era definita specula in dictionarele limbii romane, n-au inteles-o nicidecum ca pe un factor asanator. Si, pe drept cuvant, nici nu aveau motive s-o vada ca pe un anticorp, fabricat de piata, pentru a se apara de toxine, cu deosebire de somnolenta banilor. Pentru ca, pe piata noastra valutara, in vremea amintita, lucrurile nu curgeau ca pe pietele dezvoltate. In jocul pietei, viciat de inflatia galopanta, era prea putin loc pentru concurenta. Piata era dinamizata mai cu seama de presiunile speculative. Mult mai tarziu i s-a facut loc si concurentei, rolul ei devenind tot mai important abia in anii din urma.
Piata imobiliara din Romania, care s-a format tot incetul cu incetul, in anii '90, a debutat ca si celelalte piete pe fondul unei inflatii galopante. Avand insa, paradoxal, un rol deflationist. Intai si intai sub aspect statistic. Potrivit practicii internationale, pe care ne-am insusit-o si noi, preturile terenurilor si cladirilor nu au fost cuprinse in cosul de consum al populatiei si, in consecinta, nu intra in calculul ratei inflatiei. Apoi, dezvoltandu-se, piata imobiliara a contribuit la atenuarea relativa a cererii de consum.
Sa judecam. Tot mai multi bani disponibili, aflati la populatie, au fost scosi din consum si investiti in case si terenuri. In mare parte si bani imprumutati. Caci rambursarea unui volum important de credite imobiliare, luna de luna, implicand rate plus dobanzi plus comisioane, inseamna o semnificativa diminuare a cererii de consum. Si, mai departe, o contributie la calmarea inflatiei.
Cum insa istoria se repeta, iata ca si pe piata imobiliara - asa cum s-a intamplat cu ani in urma pe piata valutara - drumul concurentei a fost deschis tot de speculatii. Casele si terenurile, desi sunt valori imobiliare, se comporta in piata asemenea titlurilor mobiliare. Vandute si revandute de mai multe ori, in conditiile cresterii cererii, preturile lor au tot urcat. Si astfel, piata imobiliara din Romania a devenit foarte scumpa. Pe acest fond a intrat in joc si concurenta. Dominata deocamdata de speculatii.
Continuare miercurea viitoare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
