Sfârşitul săptămânii trecute afost un moment de doliu pentru scena artistică internaţională, darşi pentru brokerii de pe bursa românească.
Moartea cântăreţei britanice Amy Winehouse, la doar 27 de ani, aeclipsat însă eşecul ofertei Petrom, care pentru mulţi echivaleazăcu moartea bursei de la Bucureşti, tot la o vârstă fragedă (doar 16ani).
Pentru mulţi dintre cei carelucrează pe această piaţă şi aşteaptă de 16 ani o minune, o primăofertă publică de acţiuni reuşită care să atragă atenţia şi maiales banii marilor fonduri de investiţii străine, care să punăRomânia pe harta pieţelor de capital, care să ajungă pe primapagină în Financial Times şi Wall Street Journal, eşecul oferteiPetrom a spulberat orice speranţă. La fel ca şi în cazul celor careaşteptau ca Amy Winehouse să scape de dependenţa de alcool şi să-şiducă la alt nivel cariera promiţătoare.
Cauzele eşecului de la Petrom au fost întoarse pe toate părţile,explicaţiile nu au întârziat să apară: de la contextul nefavorabilde pe pieţele internaţionale, la nepricereprea sau lipsa deexperienţă a intermediarilor sau nepăsarea statului care a stabilitun preţ prea mare. Pentru toate există argumente şi probabil căindiferent care ar fi fost rezultatul ofertei s-ar fi găsitvinovaţi. Mă întreb ce s-ar fi spus dacă statul anunţa un preţminim de 0,3 lei şi vindea toate acţiunile sau dacă, dimpotrivă, arfi venit un investitor mare, eventual din Rusia, mare care săcumpere toate acţiunile la preţul maxim.
Cred totuşi că o mare vină pentru eşecul de la Petrom îl arepercepţia pe care investitorii străini o au faţă de România. Iaraici revin la comparaţia cu Amy Winehouse. Când zeci de mii deoameni plătesc 50 de dolari pe un bilet ca să vină la concertul tăuşi te văd beată pe scenă, incapabilă să articulezi vreun sunet, nute poţi aştepta ca la viitoarele concerte să se mai înghesuiecineva, chiar dacă ştii că le poţi oferi cea mai bunăreprezentanţie a vieţii tale. Poate doar dacă vinzi biletele cu 5dolari sau le dai gratis.
Cam aşa e şi cu bursa de la Bucureşti. După ce au investit zeci demilioane de dolari în SIF-uri, iar preşedinţii de SIF le calcă înpicioare drepturile cum vor ei, după ce au cumpărat acţiuni lacompanii de pe RASDAQ şi s-au trezit că acţionarii majoritari îşibat joc de ei fără ca CNVM să schiţeze vreun gest, după ce auintrat la Fondul Proprietatea doar ca să vadă că statul bagă mânafără ruşine în buzunarele lor prin donaţii precum cea de la Romgaz,fondurile străine s-au cam săturat de România. Iar cum publicitateanegativă (la care Franklin Templeton cu expunerea luiinternaţională a contribuit din plin în cazul donaţiei de laRomgaz, prin articole în FT şi Bloomberg) este mult mai eficientădecât cea pozitivă şi rămâne mult mai multă vreme în minteainvestitorilor, degeaba încearcă România să arate acum că s-aschimbat, că vrea să privatizeze companiile de stat prin bursă caPolonia, că este serioasă şi îşi respectă angajamentele asumatefaţă de FMI, pentru că nu prea are succes. Ori se vinde foarteieftin, ori nu se vinde deloc.
Din păcate, asta cred că e principala problemă a bursei de laBucureşti. Se vede în preţul Fondului Proprietatea, care setranzacţionează la mai puţin de jumătate din valoarea activelor, sevede în preţul SIF-urilor, care sunt în aceeaşi situaţie, s-a văzutîn oferta Petrom şi cred că se va vedea şi la Transelectrica şiTransgaz, dacă vor mai fi.
Ca o paranteză, Transelectrica, o companie cu afaceri de 600 demilioane de euro, face un profit de doar 2 milioane de euro pe an,iar în politica de stabilire a tarifelor de către autoritatea dereglementare nu există nicio predictibilitate. La fel şi laTransgaz, unde statul nu se poate decide dacă dă tot profitulpentru dividende sau mai lasă bani în companie pentru investiţii.Acestea sunt "poveştile de succes" cu care statul va încerca (dacăe să ne luăm după declaraţiile din ultima săptămână aleoficialilor) să câştige încrederea investitorilor, după ce a eşuatcu cea mai mare şi mai profitabilă companie din România, care maieste şi privată pe deasupra.
Aici e diferenţa faţă de AmyWinehouse. Lăsând la o parte alcoolul şi tatuajele, rămân talentulşi vocea unică. În cazul bursei de la Bucureşti, nu rămânenimic.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
