Reactiile de la Bucuresti dupa declararea independentei Kosovo uimesc prin vehementa lor. Radu Campeanu (fost mare sef liberal, actual "intelept" al PNL) cere eliminarea UDMR de la guvernare in cazul in care se incapataneaza sa creada ca Romania trebuie sa recunoasca independenta Kosovo. PSD canta aceeasi partitura - sa se mai gandeasca UDMR daca ramane la guvernare -, iar unul dintre senatorii partidului, Serban Nicolae (fost consilier al lui Ion Iliescu), cere Parchetului sa se autosesizeze cu privire la "unele declaratii" favorabile independentei fostei provincii sarbesti. Parlamentul adopta o decizie de nerecunoastere a independentei Kosovo, declarata, la randu-i, "ilegala", de presedintele Traian Basescu. Presa vigilenta trage semnale de alarma: "UDMR adulmeca modelul Kosovo"; "UDMR are iscoade in Kosovo care iau meditatii de separatism".
Cazul "Kosovo" a devenit dintr-odata un caz national. De cand pana cand si de unde pana unde? Kosovo nu are nimic de a face cu Romania, aceasta este realitatea. In acest sens declaratiile unor nationalisti maghiari potrivit carora Kosovo ar trebui analizat ca precedent ar fi putut fi luate drept o gluma si tratate ca atare. Dar nu.
UDMR a redevenit pentru partidele romanesti inamicul public numarul unu. I se sugereaza sa retracteze ceea ce sustine de 17 ani - autonomia pentru Tinutul Secuiesc - ca semn de solidaritate cu statul national roman. Simpatia pentru independenta Kosovo este egala cu atentatul la unitatea Romaniei. Nationalistii romani din toate partidele fac voit confuzie intre o pretentie pentru autonomie locala a secuilor si "independenta" proclamata unilateral de Kosovo, dar cu acceptul explicit al democratiilor liberale - SUA, Marea Britanie, Franta, Germania. La nivelul administratiei lucrurile sunt la fel de confuze. Administratia declara "ilegala" independenta Kosovo pe motiv ca nu respecta legislatia internationala care consacra inviolabilitatea granitelor statelor recunoscute. Romania a ajuns, iata, sa apere dreptul international alaturi de China si Rusia care nu recunosc independenta Kosovo, drept calcat in picioare de democratii liberale precum SUA, Franta sau Marea Britanie.
In principiu, Romania poate invoca faptul ca independenta Kosovo nu poate fi recunoscuta de Bucuresti, intrucat decizia nu a fost luata in cadrul ONU. Dar, dus mai departe, rationamentul ar trebui sa arate ca Romania s-a plasat in afara legislatiei internationale cand a fost de partea SUA care au atacat Irakul fara un mandat explicit din partea ONU.
Exista poate argumente ca Romania sa nu sustina, cel putin deocamdata, independenta Kosovo. Primul este amicitia care o leaga de Serbia. Daca lucrurile stau asa, atunci ele trebuie spuse limpede, fara a invoca alte pretexte. Daca refuzul il reprezinta teama de reactia maghiarilor din Ardeal, atunci poate mai bine ar fi ca provincia Kosovo sa fie recunoscuta de Bucuresti ca stat independent, tocmai pentru a fi scoasa in evidenta diferenta uriasa dintre cele doua cazuri - Romania si Kosovo. Intrucat Kosovo reprezinta o situatie unica. Serbia plateste pentru greselile din trecut. "Cand parintii mananca agurida, copiilor li se strepezesc dintii", este proverbul biblic care se potriveste manusa Serbiei de acum. La noi, daca oamenii politici nu elimina ambiguitatea gesturilor lor, agurida nationalismului le va strepezi dintii mai tarziu. Sau poate cei de care vorbim s-au simtit confortabil cu un Corneliu Vadim Tudor ajuns in turul al doilea al prezindentialelor in 2000.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
