Anuntarea castigarii alegerilor de catre Alianta DA a fost pozitiv receptionata, in special datorita intentiei de promovare a unei politici fiscale care sa relaxeze mediul de afaceri si sa creeze premisele reducerii economiei subterane. Aceasta intentie a si fost materializata la sfarsit de decembrie 2004 cand noul executiv a modificat Codul Fiscal prin introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor persoanelor fizice la 16%, precum si a unui impozit pe profit de 16%.
Imediat dupa implementarea acestor modificari a inceput seria intrebarilor, atat din partea opozitiei, cat si a analistilor financiari, cu privire la sustenabilitatea finantelor publice in conditiile in care odata cu aplicarea acestor masuri bugetul general consolidat va inregistra un minus de resurse financiare de cca. 32.000 de miliarde de lei, sau altfel spus aproximativ 1,2% din PIB.
Este pentru prima oara in primii cinci ani cand se intrevede o deteriorare a finatelor publice, cu repercursiuni din cele mai diverse pentru continuarea procesului de macrostabilizare. La inceput atat dl. Tariceanu cat si dl. Videanu au dat asigurari ca aceasta masura isi va produce efectele in perioada urmatoarelor 6 luni si ca eventualele masuri de crestere a altor taxe si impozite indirecte, precum TVA sau accize nu va avea loc, iar programul de recalculare a pensiilor va fi pus in aplicare in 2005.
Acesta este doar inceputul. Mai aproape de cifre si trezit de efectele reverse a masurilor luate, ministrul finantelor a inceput sa transmita mesaje in contradictie cu sefii sai, in sensul ca TVA sau accizele trebuiesc marite, impozitarea dividendelor anului 2004 sa se efectueze in 2005 cu 10% si nu cu 5%, cat se angajase in campania electorala Alianta, iar efectele aplicarii noilor masuri pot aparea doar in 14-15 luni si nu in 6 luni asa cum se estimase la inceput.
Intarind pericolul unor derapaje semnificative ale politicii fiscale reprezentantii FMI au inceput si ei sa atraga atentia ca introducerea unor masuri fiscale riscante (aceste masuri nefiind discutate in prealabil cu reprezentantii FMI, asa cum e firesc sa se intample), pot afecta stabilitatea economica, iar unele cheltuieli bugetare, precum programul de recalculare a pensiilor trebuie amanat.
Astfel, la o luna de la aplicarea noilor masuri fiscale, incap sa apara si costurile pe care populatia si companiile comerciale trebuie sa le plateasca.
Plata pentru masuri puse in practica fara cunoastere amanuntita a afectelor chiar cu un grad de iresponsabilitate politica va fi pusa nu numai pe seama populatiei dar si a credibilitatii tarii in plan extern.
Cert este ca pentru ca macrostabilitatea economica sa poata fi restabilita este nevoie de o corectie fiscala de cca. 2% din PIB, adica un plus de venituri bugetare sau un minus de cheltuieli publice de peste 50.000 de miliarde de lei.
Ce semnificatie au aceste cifre? O prima masura care va trebui luata este aceea a majorarii accizelor la benzina, motorina, produse alcoolice, tutun, ceea ce va duce la un val de scumpiri cu efecte negative in buzunarul fiecarui cetatean si cu riscul major de crestere a ratei inflatiei. O a doua copnsecinta este legata de faptul ca pentru compensarea efectelor cotei unice, se vor accelera reformele structurale, adica multe alte mii de persoane vor fi disponibilizate, iar salariile celor care lucreaza in societati comerciale ale statului vor avea limitari de cresteri salariale. Urmeaza scumpiri la utilitati- energie elctrica, gaze naturale-, scumpiri care vor manca din asa zisul castig al omului care ia mai multi bani din aplicarea cotei de 16%, si mai mult va da in plus din buzunar. Este evident ca in aceste conditii cheltuielile publice se vor reduce, o serie de programe sociale vor fi inchise (programul burselor pentru copii care nu au bani de liceu, programul achizitionarii unui calculator etc.), iar cresterea pensiilor va fi amanata.
Urmeaza ca in aceste conditii deficitul bugetar sa fie redus drastic, la cel mult 0,5-0,7% din PIB si bugetul consolidat al statului sa joace in continuare un rol major in procesul de dezinflatie.
Anul 2005 este si un an al modificarilor profunde in ceea ce priveste politica BNR. Astfel, tintirea inflatiei, denominarea monedei nationale, precum si liberalizarea contului de capital in luna aprilie, reprezinta trei masuri care trebuiesc bine armonizate cu o politica fiscala foarte prudenta (si nu una riscanta de tipul celei deja promovate). Anuntarea de data recenta de catre dl. Tariceanu a posibilitatii amanarii liberalizarii contului de capital, reprezinta o dovada in plus de lipsa de coordonare a politicilor guvernamentale cu cele ale BNR si ar reprezenta un pas inapoi fata de angajamentele asumate de Romania fata de UE.
Toate aceste masuri scot clar in evidenta o grabire si o lipsa de viziune pe termen mediu si lung din partea celor care erau pusi sa nu opreasca macrostabilizarea economica ci din contra sa o consolideze si sa o continue. Efectele unei asemenea politici vor fi simtite in lunile care urmeaza, iar atunci, populatia, companiile, mediul de afaceri vor judeca si vor reactiona in consecinta. Sa nu fie prea tarziu, iar efectele sa nu conduca la o sanctionare din partea UE, iar procesul de aderare sa fie amanat.
* Mihai Tanasescu a fost ministru al finantelor in perioada 2001-2004
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
