O sumă apreciabilă - 44 mld. lei (10 mld. euro) - au însemnat, în 2011, veniturile administraţiei locale din România. Dar doar 26% din aceşti bani au fost venituri proprii. Restul de la bugetul central. Între 2009 şi 2011 guvernul a alocat 117 mil. euro autorităţilor locale doar pentru achitarea obligaţiunilor acestora către furnizorii de energie termică şi pentru subvenţii către populaţie. Şase municipii reşedinţă de judeţ din România, adică 17% din total, au sistat serviciul centralizat de încălzire. În multe alte localităţi, oamenii s-au debranşat cu zecile de mii - 59.000 de locuinţe în 2010 şi alte 74.400 doar în 2011 -, iar Guvernul ajută financiar municipalităţile să suporte costurile uriaşe ale celor care mai sunt încă branşaţi la încălzirea centrală, dar care acolo unde debranşarea s-a petrecut în masă nu ar putea plăti singuri costurile.
De ce este întreţinută această confuzie? Nici nu trebuie să comentezi cifrele. Iată-le: primăriile municipiilor conduse de PDL au primit în 2011 404 lei subvenţie pe gigacalorie, cele ale PSD 250 de lei pe gigacalorie, cele ale PNL 367, iar cele ale UDMR 181 de lei. Cine primeşte mai mulţi bani poate subvenţiona mai mult căldura, iar primarul are şanse să fie reales.
Unele date de mai sus sunt cuprinse în ultimul raport al Institutului de Politici Publice (IPP) "Serviciile publice municipale: bilanţ de campanie la patru ani de mandat" care analizează calitatea şi costurile principalelor servicii publice administrate de cele 41 de municipii reşedinţă de judeţ din România. Aceste date şi altele documentate în timp de ZF arată că stăm în felul următor: sunt 10 mld. euro pe an în administraţia locală. Vor fi, aşadar, 40 mld. euro pe mâna aleşilor locali în următorii patru ani. Iar votul de duminică va decide cine va gestiona aceşti bani. Problema este: noi ştim cu adevărat cum sunt ei cheltuiţi?
Zeci de milioane de euro sunt cheltuiţi anual pe spaţii verzi. Dar în România anului 2011 doar trei municipii - Braşov, Botoşani şi Craiova - respectau norma europeană de 26 de metri pătraţi spaţiu verde/locuitor, arată studiul IPP. Costul mediu plătit pe metru pătrat de întreţinere a spaţiului verde este, la nivelul municipiilor, de 3,29 lei pe an. Dar nimeni nu explică de ce la Botoşani costul întreţinerii spaţiului verde este de 0,20 lei metrul pătrat, la Ploieşti de 8,84 lei, iar la Slatina de 10,47 lei. Iar Slatina are doar 5,80 metri pătraţi de suprafaţă de spaţiu verde pe cap de locuitor, iar Botoşaniul 27,6 metri pătraţi.
La Drobeta-Turnu-Severin, adică lângă hidrocentrala de la Porţile de Fier, costul iluminatului public a însemnat anul trecut 56 de lei per capita, iar la Tulcea 4 lei. Străzile din Drobeta sunt iluminate în proporţie de 95%, iar cele de la Tulcea în proporţie de 81%. Justifică această diferenţă de procente diferenţa uriaşă de cost? Sau cineva a uitat să stingă lumina?
În mandatul aleşilor locali care tocmai se încheie, valoarea medie a cheltuielilor alocate pentru un kilometru de stradă modernizată la nivelul municipiilor din România a fost de 1,8 mil. lei. La Ploieşti, costul mediu al modernizării unui kilometru de stradă a fost, în actualul mandat al consiliului local, de 11,4 mil. lei, iar la Braşov de 1,3 mil. lei. Are Ploieştiul munţii pe care nu-i are Braşovul?
Unele dintre cele mai mari dificultăţi când vorbeşti de administraţia locală este transparenţa cheltuirii banilor. Poţi găsi pe site-ul primăriilor date despre bugete, dar sunt în aşa fel organizate încât nu eşti sigur niciodată de nimic. ZF a cerut, în urmă cu două luni, Primăriei Capitalei unele informaţii despre execuţia bugetului local pe 2011.
Niciun răspuns de două luni, deşi Municipalitatea este obligată să răspundă, potrivit legii, într-o lună. Raportul IPP este, la rându-i, elocvent: din 41 de municipii reşedinţă de judeţ din România doar 30% publică informaţii minimale despre serviciile locale. Zece dintre ele, spune IPP, au refuzat să dea publicităţii copiile unor contracte pentru serviciile gestionate.
În astfel de cazuri poţi acţiona în instanţă o administraţie locală. Dar această deschidere nu trebuie să fie de la sine înţeleasă de vreme ce vorbim despre bani publici? Pentru că sunt bani publici, indiferent dacă ei vin din taxele locale sau din bugetul de stat.
Doar 26% din bugetul local vine din surse proprii, restul sunt transferuri de la bugetul de stat. Clujul a avut în 2011 venituri de 642 mil. lei (este cel mai "bogat" oraş după Bucureşti), dar doar 25% din aceşti bani au însemnat venituri proprii. A avut acest lucru de a face cu faptul că premierul era din Cluj?
17% din municipiile din ţară nu reuşesc să-şi plătească din veniturile proprii angajaţii.
Ce înseamnă toate aceste lucruri? Că municipalităţile, oraşele, comunele sunt la mâna Guvernului central. Iar banii s-au împărţit întotdeauna de aici cu precădere după culoarea politică, din celebrul "fond de rezervă."
Mai sunt cinci zile până la alegerile locale. În România se vorbeşte de ani de zile despre descentralizare, dar ea nu a fost dusă niciodată la capăt cum trebuie (şi acest lucru în subliniază şi studiul IPP.) Sau nu cea financiară. Şi este atât de uşor să controlezi lucrurile când tu ţii băierele pungii.
Veniturile administraţiei locale au crescut enorm în ultimii ani (bani din taxe locale şi de la bugetul de stat), de la 6,2 mld. lei în anul 2000 la aproximativ 44 mld. lei anul trecut. Acest lucru înseamnă 40 mld. euro în viitorii patru ani de mandat ai administraţiei.
În 2010, administraţia locală a făcut achiziţii de bunuri şi servicii de 2 mld. euro. Împrumuturile administraţiei locale au ajuns de la aproape zero în 2000 la 3 mld. euro în 2011 (5,6% din datoria publică), după datele Ministerului Finanţelor.
Sunt mulţi bani în administraţia publică locală, indiferent de unde vin ei, şi aceasta este una din miza majoră a alegerilor. Dar cetăţenii trebuie să ştie că nu au doar dreptul, ci şi obligaţia de a le cere aleşilor socoteală, indiferent din ce partid ar proveni ei, pentru modul în care cheltuiesc aceşti bani. Pentru că este vorba despre banii lor până la urmă, indiferent dacă sunt din taxe locale sau din impozitul pe venit, pe profit.
Iulian Anghel este editorul politic al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
