Este surprinzatoare decizia coducerii PSD de a deplasa parlamentari ai partidului la Bruxelles pentru a-i convinge pe colegii lor din Parlamentul European sa nu cumva sa sustina amendamentul Oostlander. Ati auzit sigur de el, este cel care propune suspendarea negocierilor de aderare a Romaniei la UE. La fel de surprinzatoare este si decizia celorlalte partide de a-si trimite soli cu fotolii parlamentare, ca sa sustina initiativa PSD. Vi-i imaginati, daca vor face exact asa cum au spus, ca se vor duce cu vrafuri de hartii la subrat ca sa le arate reprezentantilor Parlamentului European ca in Romania exista legi care lupta impotriva coruptiei sau legi care asigura independenta justitiei?
Asta ar fi dovada suprema ca Romania este tara care nu-si suprapune harta reala cu aceea pe care a descris-o europarlamentarul crestin-democrat olandez, Arie Oostlander! In viziunea politicienilor de toate culorile de la Bucuresti! Or fi oare suficiente pentru politicienii occidentali hartiile pe care joaca alineate si articole de lege, care nu fac parte, altfel, decat dintr-o lume mai abstracta, a principiilor, care descriu mai degraba un drum pe care Romania vrea s-o apuce?
Pana una-alta, totul, inclusiv amendamentul lui Oostlander, care condamna sec ineficienta campaniei anticoruptie si justitia politizata din Romania, totul a plecat, asadar, de la "lotul" de 105 adoptii internationale aprobate de Guvern. Si asta, peste capul unui moratoriu, prin care guvernul se angaja ca nu va mai fi de acord cu infierea peste hotare a copiilor romani. Si a facut. Nu doar 105, ci 700. Pe un ton care a ajuns sa irite opozitia, guvernul a comunicat ca nu poate prezenta detalii despre motivele care l-au facut sa aprobe adoptiile. La urma urmei, poate ca e asa cum a zis Ion Iliescu - peste hotare, copiii vor avea un trai mai bun. Dar de ce guvernul nu a anuntat si Uniunea Europeana, si opozitia, ca este pe cale sa incalce moratoriul?
Opozitia, la randul ei, a jucat stangaci. Alianta PNL-PD a anuntat, prin liderii sai, ca nu va cere demisia Cabinetului Nastase doar pentru ca exista un amendament Oostlander. Apoi, la o zi dupa ce Emil Constantinescu a somat guvernul sa demisioneze, s-a trezit si alianta. A urmat apoi PRM - care a vorbit de motiune de cenzura, uitand ca nu mai are atatia parlamentari cati sa poata s-o inainteze pe ordinea de zi. Aici ar fi fost nevoie de mai multa rigoare. Din perspectiva electorala, opozitia trebuie sa valorifice orice greseala a puterii, dar nu bajbaind. De rigoare ar fi fost nevoie si din partea guvernului. Nu se poate sa faca o astfel de "greseala" tocmai in anul in care ritmul negocierilor este foarte strans - cand fiecare capitol inchis nu conteaza numai pentru ca este finalizat, dar este important si in ce conditii se face acest lucru. Este impardonabil ca, in anul in care este in joc data integrarii - pentru ca numai daca sunt incheiate in acest an negocierile este plauzibila data 2007 - guvernul sa puna in discutie credibilitatea Romaniei, criteriul politic, cu alte cuvinte piatra de hotar a conditiilor pentru ca o tara sa poata accede in UE.
Rigoarea este ceruta si de raporturile cu UE - pentru ca, teoretic, daca amendamentul Oostlender ar fi insusit pe de-antregul in Parlamentul European, tot nu este suficient pentru suspendarea integrarii Romaniei. Numai Comisia Europeana si, apoi, numai Consiliul European (format din sefii de guvern ai tarilor membre) ar putea lua o astfel de decizie. O scoatere a Romaniei din joc ar avea la origine o decizie politica. Dar pentru ca lucrurile sa nu ajunga aici este nevoie ca, la Bucuresti, politica sa se faca riguros, responsabil si mai ales credibil.
adelina.radulescu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
