Una din problemele principale pe care le demonstreaza Barometrul de opinie publica, realizat la cererea Fundatiei pentru o Societate Deschisa, este prapastia din ce in ce mai adanca intre clasa politica si cetateni. Increderea romanilor in politicieni pare sa tinda cu succes spre zero, iar acest lucru risca sa genereze, mai devreme sau mai tarziu, consecinte dezastruoase. Caci catre cine se mai poate orienta romanul debusolat de scandaluri, nelinistit din cauza zilei de maine, obosit de promisiuni desarte?
Inainte de a incerca un raspuns la aceasta intrebare, ar fi de preferat sa vedem radiografia relatiei cetatean-politician, asa cum apare ea in sondajul Metro Media Transilvania. Doar 9% dintre romani au incredere in partidele politice, in timp ce acestea suscita neincrederea a 83%. Potrivit barometrelor anterioare, atitudinea fata de formatiunile politice s-a inrautatit constant in ultimul timp si doar in octombrie 1999 increderea a fost mai mica cu un procent decat acum. Parlamentul, un alt indicator al relatiei cetatean-politician, este bine privit tot de 9% dintre romani, in timp ce 86% nu au incredere in aceasta institutie, fiind si el in descrestere in ultimii ani.
De notat ca nici sindicatele - care au tot rol de reprezentare, chiar daca la nivelul unor interese de grup - nu sunt vazute cu ochi buni decat de 14% dintre intervievati. In schimb, biserica si armata raman la cote inalte, cu 85% si respectiv 73% din optiuni. De asemenea, numarul de indecisi sau al persoanelor care nu vor merge la vot a crescut, ajungand la 48%, nivel la care s-a mai ajuns doar in iunie 1998. In schimb in iulie 1996 doar 25% dintre cetateni erau in aceasta situatie.
Asadar, dupa cum au reliefat si sociologii care au prezentat sondajul, cetateanul are rezerve tot mai mari fata de politicieni. Nu are incredere si nu vrea sa participe la ceea ce pare a fi singurul moment in care are vreun rol in viata politica - alegerile.
Insa, mai devreme sau mai tarziu, el se va reorienta spre o noua optiune. Starea de izolare si de apatie poate sa favorizeze impunerea unui personaj altfel decat cei de pana acum. Un personaj poate chiar mai mult decat un partid altfel, avand in vedere atat impactul redus al unei formatiuni noi, care s-a vrut o alternativa - UFD , cat si rolul de locomotiva pe care Teodor Melescanu l-a avut pentru cresterea formatiunii sale in sondaje.
Indiferentii si dezamagitii par dispusi sa accepte cel putin doua variante: ori un tehnocrat care sa convinga cu mesajul ca scoate economia din criza, sau un erou care promite sa faca ordine in aceasta debandada nationala. Pentru prima situatie, argumentele sunt oferite de cotele ridicate pe care le au Theodor Stolojan si Mugur Isarescu (acesta bucurandu-se de increderea a 39% dintre romani si fiind depasit doar de Ion Iliescu, cu numai doua procente). Pentru a doua situatie ne putem baza tot pe sondajul MMT, potrivit caruia 46% dintre romani considera ca mentinerea ordinii in tara este cel mai important lucru. La aceasta se adauga increderea de nezdruncinat in armata si biserica, cele doua institutii care se caracterizeaza prin disciplina ierarhica, precum si cotele inalte a doua personaje care au cucerit publicul prin charisma: Teodor Melescanu si Corneliu Vadim Tudor, in care cred 34% si respectiv 25% dintre romani.
Desigur, o alta varianta - salutara - este reforma clasei politice. Lucru usor de spus, dar in realitate extrem de dificil, intrucat ii pericliteaza pe actualii lideri. Chiar si o schimbare radicala de imagine este greu de realizat. Asa cum pe buna dreptate au remarcat unii teoreticieni, schimbarea brusca a imaginii traditionale a unui om politic ii poate aduce esecul. De exemplu un Basescu cumpatat, cu un discurs pe un profesor universitar ar fi sortit esecului. Cei care il simpatizeaza sunt fascinati in primul rand de faptul ca "e rau de gura" si "le da peste bot" celorlalti (un fel de justitiar mai mic), iar schimbarea radicala a acestei imagini i-ar face pe fani sa creada ca s-a "dat cu ceilalti".
Problema este ca oricat ar fi de dificil, tocmai oamenii politici, chiar daca sunt din esaloane secundare, trebuie sa rezolve situatia. Partidele ar trebui sa gaseasca o solutie pentru a recastiga increderea cetatenilor in clasa politica, pentru ca, altfel, exista riscul ca in cazul unei crize, populatia sa se reorienteze mai degraba spre un personaj charismatic de tipul eroului salvator, decat spre un tehnocrat sau un june politician, cu studii universitare, lansat in ultimul moment. Iar acest erou ar putea sa nu tina cont de codul democratic.
Este de presupus ca situatia s-ar agrava odata cu disparitia de pe scena politica a lui Ion Iliescu, care catalizeaza o parte importanta din nemultumiti. Prin trecutul lui de om pregatit in perioada comunista, Iliescu se prezinta cu referinte exceptionale pentru acei romani care deplang ordinea si traiul din epoca de aur. Acestia ar fi mai dispusi sa se orienteze spre un erou salvator, care sa le propuna o solutie radicala de "salvare" decat spre un alt politician, fie el si din PDSR.
Or, sa lasi pe seama conjuncturilor alegerea dintre aceste categorii este prea riscant. Cel putin pentru acei oameni care isi doresc sa fie liberi fara sa fie nevoie sa emigreze.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
