Intr-o societate individualista precum cea americana, vehiculele de comunicare sunt intrucatva diferite fata de "batrana Europa". In campusurile universitare nord-americane, varietatea de mesaje vestimentare explicite (inscrisuri pe tricouri) este net superioara oricarei comunitati studentesti din Europa. La University of Chicago, de pilda, poti intalni tricouri cu urmatorul mesaj: "That's good in practice, but what about the theory?" (trad. "Asta merge in practica, dar oare functioneaza si in teorie?").
Este exact sentimentul pe care l-am avut martea trecuta asistand la panelul organizat de Milken Institute cu trei laureati ai Premiului Nobel in Economie: Gary Becker (1992), Myron Scholes (1997) si Roger Myerson (2007). Toti trei fosti sau actuali profesori la University of Chicago. La Chicago, de altfel, castigarea Premiului Nobel e un obicei - 82 de Premii Nobel acordate actualilor sau fostilor profesori, University of Chicago fiind cea mai titrata universitate din lume, dupa Cambridge.
Mai intai de toate, economistii invitati ne-au lamurit asupra faptului ca actuala criza financiara americana nu poate fi comparata cu "Marea Criza" din 1929 - 1933, cand rata somajului a ajuns la 25%, iar produsul intern brut american a scazut cu pana la 20%. In criza financiara actuala ne putem astepta la 12% somaj si 5-6% scadere a PIB-ului.
Cand vine vorba despre cauzele crizei actuale, firul se incalceste neasemuit de mult. Imi amintesc ca acum cateva saptamani, Alan Greenspan marturisea: "Am facut greseala sa imi inchipui ca bancile vor avea interesul primordial de a-si proteja imaginea si afacerea." Cu alte cuvinte, dragi concetateni, am gresit, imi imaginam ca bancile se vor tine departe de speculatiile financiare riscante. Ei bine nu, m-am inselat putin, cateva banci au dat faliment, iar voi va riscati astazi pensiile si economiile.
Gary Becker surprinde doua cauze ale crizei actuale: in primul rand, incapacitatea bancii centrale de a superviza bancile comerciale, utilizand regulile existente. In al doilea rand, dobanda de referinta tinuta artificial prea jos. Scholes adauga la acestea interventionismul guvernului in favorizarea creditului ipotecar pentru toate familiile de americani. Pe de alta parte, ca si in Romania, problema rambursarii creditelor ipotecare este in parte exagerata de mass-media. Din cele 80 de milioane de locuinte americane, 27 de milioane sunt integral platite, iar 48 de milioane sunt dobandite prin credit ipotecar ale carui rate sunt platite la timp. Doar 5 milioane de familii americane au restante in rambursarea creditelor ipotecare.
In fine, cand vine vorba de solutii, Roger Myerson considera ca cel mai important lucru tine de definirea prioritatilor Guvernului inainte de a se apuca sa subventioneze economia. "Este evident ca o subventie de ordinul a 800 de miliarde de dolari e greu de cheltuit in mod eficient si de catre o entitate privata si cu atat mai mult de catre un Guvern!", spune Myerson. Din aceasta suma, 8 miliarde vor fi folosite pentru subventionarea suplimentara a sistemului de invatamant. Becker apreciaza ca "nimeni, in America, nu stie cum sa foloseasca acesti bani". Spre deosebire de anii '60, cand Statele Unite detineau cea mai educata populatie din lume, astazi, sistemul de invatamant american este in declin, 25% din elevi parasind scoala inainte de terminarea liceului. Solutia propusa de Becker pentru invatamant este aceea imaginata de Milton Friedman in anii '50. E vorba de introducerea cupoanelor valorice de educatie, distribuite gratuit populatiei, care poate alege, individual si liber, scoala si, totodata, acordarea valorii cuponului catre acea institutie. Se creeaza astfel o competitie sanatoasa, pentru obtinerea de subventii de la beneficiari in loc de stat.
Gary Becker incheie cu o sugestiva comparatie: daca ne inchipuim economia americana ca pe un pacient adus la spitalul de urgenta, cel mai nefericit lucru ar fi sa omoram bolnavul prin experimente succesive pe pielea lui. Reglementarile suplimentare si cresterea impozitelor nu vor face decat sa-i reduca sansele de insanatosire.
Dincolo de toate aceste consideratii, criza financiara americana functioneaza "bine" in practica. Profesorii laureati de la Chicago nu au reusit insa sa gaseasca modul in care ea poate fi ea integrata in teorie. Probabil ca vom astepta mai intai ca ea sa fie devina istorie pentru a intelege unde s-a gresit si cum ar fi trebuit sa reactionam.
Mihai Ghyka este Eisenhower Fellow 2009. El este fostul CEO al InBev Romania
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
