O descoperire de importanţa celei făcute de consorţiul Exxon/OMV Petrom în Marea Neagră ar trebui să aducă un plus pe bursă nu numai pentru OMV sau Petrom, ci şi un plus la estimările făcute pentru creşterea economiei româneşti în următorii ani.
"Am descoperit rezerve gigantice de petrol şi gaze în Marea Neagră - este vorba de o aşa-numită «descoperire de calibru mondial»", a spus Roiss, conform Manager Magazin. La un preţ de 400 $ mia de metri cubi, valoarea zăcământului se ridică la 17-20 mld. dolari.
Acum, toţi se întreabă - cum şi cât va câştiga România ca ţară de pe urma acestei descoperiri? Pentru că orice ţară din lume ar trebui să sară în sus de bucurie atunci când găseşte resurse gigantice de petrol şi gaze pe teritoriul său.
Orice ţară care nu şi-a cedat compania petrolieră şi exploatarea resurselor, ar spune unii critici însă, care ar putea adăuga: iată că cedarea Petrom pe 600 milioane de euro în 2004, adică jumătate din profitul anual de acum, are consecinţe mult mai mari - tot ce se descoperă acum revine austriecilor.
Pe de altă parte, alţii spun: dar ce să faci cu românii la conducere, ar fi ajuns Petrom ca şi Hidroelectrica, în insolvenţă, şi nici măcar nu ar fi făcut profitul de care se vorbeşte acum că este dublu faţă de preţul la care a fost cedată compania. De ce nu a făcut Romgaz aceste explorări în Marea Neagră, de ce nu a făcut până acum Electrica măcar un parc de eoliene aşa cum face CEZ?
Singurul lucru cert este dacă sunt avute în vedere dezvoltările unor companii petroliere naţionale în Brazilia (Petrobras), Mexic (Pemex) sau Norvegia (Statoil) în ultimii douăzeci de ani, oricui îi pare rău că românii nu au fost în stare (sau au fost constrânşi, sau nu au vrut, sau au fost determinaţi să nu vrea, nu se ştie - istoria va lămuri) să creeze o supercompanie petrolieră naţională care să se extindă în regiune. Atunci ai fi avut şi ce să negociezi în politica externă, ar fi avut şi preşedintele pe cine să ia într-o vizită cum este cea care se va face în curând în Turkmenistan, de exemplu. Aşa, trebuie dl. Roiss să meargă practic împreună cu preşedintele Traian Băsescu acolo pentru a obţine ceva România. Şi dacă trebuie, să meargă, de ce nu?
Pentru că aceste companii care între timp au devenit gigant (Petrobras are afaceri anuale de 145 miliarde dolari, a ajuns să se bată Exxon, Total sau Chevron la producţia zilnică şi capitalizarea bursieră) au crescut având drept exclusiv de explorare şi exploatare pentru zăcămintele din ţările lor. Mexicanii (5.000 de euro PIB per capita) sau brazilienii (9.000 de euro PIB per capita) nu sunt bogaţi precum americanii sau francezii să sape singuri, dar folosesc parteneri străini pe care îi plătesc sau care le cedează cote din producţie pentru a explora la adâncimi de mii de metri şi apoi pentru a extrage resursele, iar descoperirea de rezerve uriaşe şi exploatarea lor le intră direct în cont şi le dă forţa de a intra şi pe alte pieţe.
Iar din banii de pe petrol pun deoparte şi în fonduri suverane: Fundo Soverano în Brazilia are active sub administrare de 20 de miliarde de dolari.
România avea toate datele să o facă şi să-şi dezvolte un jucător puternic naţional în petrol şi gaze, expertiza locală în extracţia şi rafinarea petrolului fiind peste cea a multor ţări din regiune, inclusiv cea a cumpărătorului, după cum se dovedeşte acum în interiorul companiei, unde austriecii au (încă) ce învăţa de la români la extracţie.
Şi dacă analizezi dezvoltarea evoluţiei PIB per capita în regiune din 1990 până în prezent, este foarte posibil ca între existenţa unor campioni naţionali care să se extindă în străinătate şi dezvoltarea unei ţări să fie o strânsă legătură. Nu degeaba Polonia, Cehia şi Ungaria au 13.000-14.000 de euro per capita şi domină TOP 500 companii din Europa Centrală şi de Est făcut de Deloitte (cu 167, 84 şi respectiv 58 de companii), iar Bulgaria şi România sunt la 5.000-7.000 de euro per capita şi au doar câte 18 respectiv 37 de companii în Top 500.
Deci ca să creşti trebuie să câştigi nu numai punând propriile resurse în valoare, ci şi punând resursele altora în valoare şi aducând acasă profituri pentru a fi reinvestite.
Oricum ar fi, laptele este vărsat. Ce rămâne este faptul că la Marea Neagră va urma de acum încolo, 15-20 de ani, o perioadă în care se vor investi miliarde de euro în dezvoltarea producţiei de ţiţei şi gaz. Totul este ca acest petrol să nu plece brut din România, ci prelucrat, iar aici refacerea lanţului petrochimic care are la mijloc Arpechim este vitală.
Pentru că dacă Polonia a preluat deja rolul de lider al pieţelor bursiere în Europa Centrală şi de Est prin dezvoltarea bursei locale (unde, în mod ironic, bursa poloneză a fost 100% deţinută de stat până în toamna anului 2011 şi încă este controlată de statul polonez, cu 51% din acţiuni), România ar putea să-şi propună ca obiectiv să devină liderul în regiune în energie. Deja, tranzacţiile de pe bursa de energie electrică din Bucureşti sunt mai mari ca valoare decât cele de pe bursa de profil din Austria, de exemplu. Însă pentru asta tot pe dl. Roiss trebuie să-l întrebăm.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
