Deficitul comercial din decembrie , de cca 1 miliard euro, a fost record al tranzitiei depasind asteptarile pesimiste; pentru 2004 deficitul comercial a ajuns la 7,3 miliarde euro -si acesta un record-reprezentand cca 12% din PIB. Este probabil ca deficitul de cont curent in 2004 sa fi ajuns la 7% din PIB. De altfel, aceasta marime fusese anuntata de deficitele externe lunare. Este adevarat ca miliardul de euro din capitolul "erori si omisiuni" din balanta de plati poate contine numeroase transferuri de la romanii din strainatate -ceea ce ar corecta deficitul de cont curent oficial in jos. Daca insa includem profiturile capitalului strain nerepatriate deficitul de cont curent ar trece bine de 7% din PIB.
Cifrele de mai sus confirma tendinta deficitelor externe in ultimii ani, cu contributia in ascensiune puternica si decisiva a sectorului nebugetar; dobanzile in scadere accentuata la lei, expansiunea creditului de consum (dar si a celui pentru investitii), aprecierea leului au favorizat o dinamica a cererii interne considerabil superioara ofertei interne. Aprecierea leului, severa in ultimele luni ale lui 2004, a ajutat obtinerea unei inflatii de sub doua cifre, dar a adancit deficitele externe. Drept este ca am avut investitii straine directe in crestere , dar privatizari masive (ex: Petrom) au "amenajat vitrina"(window-dressing). Practic, am avut un compromis (trade-off) intre dezinflatie si deficitele externe. Acest trade-off explica de ce "supraincalzirea" nu s-a manifestat prin presiuni inflationiste anul trecut.
Cresterea accentuata a deficitelor externe justifica grija fata de posibile derapaje in 2005 (tinand cont si de efecte ale reformei fiscale) si explica de ce discutiile cu expertii Fondului sunt dificile --un deficit bugetar mai mare decat cel de anul trecut ar mari deficitele externe in 2005 si ar impiedica continuarea dezinflatiei. Scaderea inflatiei ar fi ingreunata si de marirea volatilitatii pe piete, de iesiri de capitaluri speculative in conditiile unei flotari considerabil mai libere a leului.
Fata de evolutia conturata mai sus se impun cateva observatii. Opinii potrivit carora amanarea pasului de liberalizare a contului de capital nu ar ajuta intrucat functioneaza deja "special purpose vehicles" (vehicule cu destinatie speciala) subestimeaza riscul; aceste vehicule erodeaza, dar nu anuleaza utilitatea amanarii accesului non-rezidentilor la depozite in lei. Acest acces ar atrage considerabil mai multe lichiditati de afara si ar ingreuna efortul BNR de a controla inflatia. Cei care neaga pericolul invocand "subtirimea" pietelor financiare din Romania (evantai limitat de instrumente financiare si volumul acestora) omit ca depozitele bancare sunt un plasament, practic, nelimitat; ca BNR, prin inevitabile sterilizari/atrageri de depozite(certificate), ofera o alternativa de investitie, nu neatractiva, la alte plasamente financiare. S-a evocat si solutia chiliana, de blocare a unor sume neremunerate pe o perioada precisa (un fel de rezerve obligatorii) -ca insotitor al pasului de liberalizare. Rezerve de 15%, chiar 20% nu cred ca ar reduce semnificativ apetitul de plasament. De aceea, amanarea mi se pare masura optima; solutia chiliana ar fi un second-best, daca nu ajungem la un acord cu Comisia UE. Am fost mirat cand un membru al Executivului, intr-un interviu acordat agentiei Reuters, a opinat ca ar fi mai bine sa nu amanam pasul de liberalizare. Aceasta remarca s-a facut in timpul negocierilor cu FMI fiind in contradictie cu declaratia Premierului. Dl. Calin Tariceanu a adoptat o pozitie rationala spunand ca s-ar putea reconsidera calendarul -implicit fiindca se va lua o decizie in acord cu Comisia Europeana, mai ales ca exista sprijinul FMI in acest sens.
BNR isi axeaza atentia pe inflatie si este despovarata in acest scop de alte obiective (desi flotarea completamente libera a leului nu este posibila). Este normal ca BNR sa fie preocupata de marimea deficitului bugetar, care sa ajute dezinflatia si limitarea deficitelor externe. Dar tot auzim afirmatii cum ca BNR nu mai poate subventiona exporturile prin cursul de schimb. Cand leul se apreciaza, inclusiv nominal, aceste afirmatii sunt de neinteles.
Sunt analisti care sugereaza iminenta unei crize financiare in Romania din cauza unor posibile iesiri masive de capital, care ar face ca leul sa se prabuseasca. Dar BNR are rezerve considerabile, de peste 12 miliarde euro, care dau soliditate sistemului bancar. Atentie este insa necesara intr-o perspectiva mai lunga. Trebuie sa limitam cresterea deficitelor externe daca finantarea nu este adecvata; sa facem ca economia romaneasca sa aiba castiguri de productivitate care sa compenseze aprecierea leului (sa evitam "Boala olandeza"/Dutch disease -vezi articolul meu din ZF, iunie 2004); sa nu neglijam structura monetara duala de la noi care poate accentua riscul bilantier.
Contextul macroeconomic s-a complicat, iar Guvernul si BNR au de adoptat un pachet de masuri prudente, unele dure -care vor avea impact negativ asupra unor segmente largi de cetateni. Un deficit bugetar mic este necesar; deficitele cvasi-fiscale trebuie sa fie diminuate; liberalizarea accesului non-rezidentilor la depozite in lei merita sa fie amanata -admitand ca ne intelegem cu UE. BNR sa fie mai precauta cu scaderea dobanzilor. Bancile comerciale trebuie sa acorde mai mare atentie efectului (riscului) bilantier tinand cont de asimetria in crestere intre creditele acordate in valuta si depozitele in lei.
Politica economica are nevoie de pragmatism si realism, de evaluari corecte ale consecintelor deciziilor luate. Si retorica, dezbaterea publica trebuie sa fie pe masura.
* Daniel Daianu este profesor de economie si fost ministru al finantelor
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
