O imagine sumara asupra cifrelor demografice ne evidentiaza o situatie deloc incurajatoare: o tendinta clara de scadere a populatiei, determinata de deteriorarea structurilor celor trei componente ale dinamicii populatiei - natalitatea, mortalitatea si migratia externa.
Intr-o viziune simplificatoare, o imbunatatire sau o oprire a scaderii demografice ar trebui sa fie rezultatul combinat al cresterii natalitatii, scaderii mortalitatii si reducerii migratiei externe. Aceste trei fenomene demografice au insa determinari diferite si interactioneaza uneori de o maniera contradictorie.
Migratia externa este un fenomen demografic a carui evolutie depinde direct de forta factorilor specifici mecanismului de "atractie/respingere" si care sunt predominant economici. Atat timp cat va exista un decalaj economic intre tara noastra si tarile dezvoltate, propensiunea spre emigrare nu se va diminua. Insa, dimensiunea fluxurilor de emigranti va depinde tot mai mult de politicile de imigrare ale tarilor dezvoltate "primitoare".
Studii recente arata ca Europa de Vest, in conditiile crizei demografice prin care trece, va avea nevoie de "supapa" imigratiei pentru mentinerea dimensiunii fortei de munca in deceniile urmatoare. Astfel, se presupune ca propensiunea catre emigrare a romanilor se va mentine.
In aceste conditii, nu se intrevede o diminuare a contributiei migratiei externe la scaderea demografica pe termen mediu. Dimpotriva, ipoteza unei cresteri a dimensiunii emigratiei trebuie luata in considerare, in contextul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana si al liberei circulatii a fortei de munca.
Mortalitatea, o alta componenta a reducerii populatiei, desi in scadere, a ramas relativ ridicata in Romania.
Contributia cea mai importanta la cresterea sperantei de viata la nastere dupa 1996 a avut-o reducerea mortalitatii la varstele adulte si avansate si, intr-o masura mai redusa, la varstele tinere. Trebuie insa mentionat ca mortalitatea pe varste este considerabil mai scazuta la generatiile nascute dupa 1989, comparativ cu mortalitatea la aceleasi varste in generatiile nascute inainte de 1990. Accesul la serviciile de planificare familiala si proportia din ce in ce mai redusa a copiilor nedoriti au avut efecte benefice asupra sanatatii copiilor nascuti dupa anul 1989, ca si asupra sanatatii femeii, in general.
Chiar daca rezervele de reducere a mortalitatii sunt importante in tara noastra si o evolutie descendenta ar fi de asteptat, efectele imbatranirii demografice vor limita o astfel de evolutie posibila si rata bruta a mortalitatii nu va cunoaste o evolutie descendenta importanta. In aceste conditii, concluzia este destul de evidenta: pe termen scurt scaderea mortalitatii generale nu va putea sa redreseze substantial reducerea declinului demografic.
Natalitatea, cea de-a treia componenta a miscarii populatiei, a inregistrat, de asemenea, o evolutie continuu descendenta. Or, in conditiile in care nu se poate astepta, pe termen scurt si mediu, ca migratia externa si mortalitatea sa contribuie semnificativ la reducerea scaderii demografice din Romania, natalitatea ramane singura componenta asupra careia se poate actiona cu rezultate eficiente. Redresarea natalitatii poate avea efecte pozitive si de durata.
Dar intrebarea fireasca care apare este: este posibil asa ceva in Romania? Nu trebuie sa uitam ca, pana in 1989, politica pronatalista fortata a facut numeroase victime si a lasat multe familii descompletate si copii fara mame.
De aceea, spre deosebire de mortalitate si migratia internationala, in cazul natalitatii scaderea semnifi-cativa era de asteptat. Accesul la mijloacele de planificare familiala si la intreruperea sarcinii a dus la o scadere rapida a natalitatii. Factorii de scadere existau de multa vreme, dar liberalizarea care a urmat dupa 1989 a "dat mana libera" scaderii.
Ce concluzii putem trage din evolutiile recente ale natalitatii?
Tinerele cupluri doresc copii mai putini (unul de preferinta) si adusi pe lume la o varsta mai ridicata. Acestea au devenit regula care guverneaza comportamentul reproductiv al tanarului cuplu.
De asemenea, dupa unii specialisti, evolutiile recente ale natalitatii nu sunt straine de individualism si consumism, reprezentand, in acelasi timp, pe fondul unor mutatii comportamentale mai ample, o componenta a unui proces mai larg de schimbare demografica si sociala care este cunoscut sub denumirea "de a doua tranzitie demografica".
Pe langa scaderea fertilitatii, aceasta noua tranzitie este insotita si de schimbari in atitudini asupra casatoriei, coabitarii, divortului, copiilor in afara casatoriei.
Dar ce facem pe termen lung? Cand scaderea natalitatii ori mentinerea unui nivel scazut al fenomenului se instaleaza pe o lunga perioada de timp, intervine deteriorarea structurii pe varste. Tinand seama ca deteriorarea structurilor demografice nu mai poate fi oprita decat pe termen foarte lung si doar in ipoteza atingerii unei fertilitati ridicate, mult superioara celei actuale, si pe o perioada suficient de lunga, concluzii sunt usor de tras. Se ridica problema viitorului demografic al tarii.
Romania are nevoie de o interventie energica, singura alternativa care poate fi luata in considerare, nu pentru a stopa scaderea populatiei, un obiectiv greu, daca nu chiar imposibil de realizat pe termen scurt si mediu, ci pentru a diminua degradarea structurilor viitoare ale demograficului.
Insa incercarea de crestere a natalitatii prin mijloace simpliste, mai ales prin finantare directa (de exemplu cresterea alocatiilor pentru copii), risca sa produca cresteri disproportionate in categoria copiilor cu risc ridicat (copii din familii monoparentale sau dezorganizate), creand in timp categorii de populatii care prefera sa devina "dependente" de aceste fonduri (asa-numitele "mame de profesie").
In conditiile actuale ale tarii noastre consider ca nu este recomandabila o politica demografica explicita si directa care sa sustina cresterea rapida a natalitatii, ci o politica mai degraba sociala, bazata pe trei directii: minimizarea pierderilor cantitative si calitative in randul populatiei (si in special in segmentul de copii si tineri), cresterea "calitatii" copilului, prin asigurarea conditiilor unei dezvoltari normale, si stimularea natalitatii de "calitate" (nu numai in randul populatiei sarace sau cu un nivel de instruire scazut).
O politica de reechilibrare a natalitatii trebuie sa fie combinata in acelasi timp cu sustinerea dezvoltarii adecvate a copilului. Ca urmare, obiectivul politicii actuale trebuie sa puna un accent prioritar pe cresterea "calitatii populatiei" si in mod secundar a cantitatii sale.
Aura Mihaela Alexandrescu este
sef Birou la Oficiul de Studii si Proiectii Demografice din cadrul Institutului National de Statistica
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
