Modificarea radicala a modului de scrutin este de acum inevitabila. Ea se va face prin lege fie dupa consultarea cetatenilor prin referendum, fie de Parlament in nume propriu, pentru a face inutil un asemenea recurs la democratia directa.
Noul mod de scrutin pare predestinat sa raspunda pasiunii aproape unanime pentru enigmaticul "vot uninominal", despre care nu se stie deocamdata decat ca are meritul de a ii pune pe electori in situatia de a alege persoane si nu liste de partid. Viitoarea lege electorala va trebui deci sa satisfaca o cerinta impotriva careia a devenit inutil sa mai argumentezi. Cum o va face ramane neclar, atat pentru legiuitori, cat si pentru alegatori. Cele trei proiecte de reforma electorala despre care exista informatii (depuse de PNL, PSD si Pro Democratia) si care vor hrani probabil reflectia legislativa prezinta doua trasaturi comune: ipocrizia si costul ridicat. Pe de o parte fac sa treaca drept "uninominala" o mecanica de vot ce va intari efectele reprezentarii proportionale practicata pana acum, iar pe de alta parte presupun decupari si recompuneri simultane ale actualelor circumscriptii ce nu se vor pune in opera decat cu o excesiva cheltuiala de fonduri publice si resurse administrative. Oricum ar fi intreprinsa, s-ar cuveni ca schimbarea modului de vot sa propuna un remediu pentru dublul deficit democratic indus de legea electorala in vigoare: suprapopularea institutiilor reprezentative si subreprezentarea cetatenilor. De cateva cicluri electorale, in medie o cincime din alegatorii care au exprimat voturi valabile nu reuseste sa-si trimita reprezentanti intr-un parlament alcatuit din prea multi deputati si senatori. Inainte de toate ar fi necesar sa fie satisfacute doua exigente normative: reducerea numarului de parlamentari si transformarea tuturor voturilor in mandate. Cum poate fi recalibrat efectivul celor doua camere ale legislativului? Dupa calcule elaborate inca la sfarsitul sec. XVIII-lea de marchizul de Condorcet si Thomas Jefferson, prin extragerea radacinii cubice din numarul total al populatiei. In Romania, acest numar optim este astazi de circa 280. Camera Deputatilor are actualmente 332 de membri (cu 52 mai mult decat numarul optim), din care numai 75% au fost alesi direct de cetateni la ultimul scrutin, ceilalti datorandu-si mandatul operatiunilor de redistribuire. In acelasi timp, o parte din deputati, apartinand numeroaselor minoritati etnice, cele mai multe fictive, sunt alesi cu doar cateva sute de voturi. Numarul membrilor Camerei, reprezentand natiunea politica indivizibila, ar putea fi restrans la 283 pe baza recalcularii magnitudinii actualelor circumscriptii (a numarului de mandate ce revin fiecarui judet), dupa cum urmeaza: doua circumscriptii cu 11 mandate (Prahova si Iasi), patru circumscriptii cu cate 10 mandate (Dolj, Constanta, Bacau si Cluj), 3 cu cate 9 mandate (Suceava, Timis, Arges), 4 circumscriptii cu 8 mandate (Galati, Bihor, Brasov, Mures), 3 circumscriptii cu cate 7 mandate (Neamt, Dambovita, Maramures), sase cu cate 6 mandate (Buzau, Olt, Hunedoara, Arad, Vaslui, Botosani), opt cu cate 5 mandate (Teleorman, Sibiu, Valcea, Vrancea, Gorj, Alba, Braila, Satu Mare), paisprezece cu cate 4 mandate (Caras-Severin, Harghita, Calarasi, Bistrita-Nasaud, Mehedinti, Ilfov, Giurgiu, Ialomita si cele sase sectoare ale Municipiului Bucuresti, divizat fara costuri in tot atatea circumscriptii), trei circumscriptii cu cate 3 mandate (Tulcea, Salaj, Covasna).
Sistemul cel mai potrivit de alegere al Camerei ar putea fi adaptat dupa cel al "votului unic transferabil", considerat in literatura de specialitate drept un mod de scrutin care nu numai ca produce efecte de proportionalitate perfecta, dar le si permite alegatorilor sa selecteze candidati individuali in modul cel mai concret cu putinta. Singurul sau dezavantaj relativ este acela de a solicita din partea electorilor o atentie maxima in citirea buletinelor de vot si in formularea preferintelor. In fiecare din cele 47 de circumscriptii (judetele si cele sase sectoare bucurestene), partidele vor putea sustine liste cu candidaturi pana la concurenta numarului de mandate. Fiecare alegator va avea un numar de optiuni egal cu cel al mandatelor (intre 3 si 11), fiind obligat sa-si exprime macar o preferinta pentru ca votul sau sa fie validat. Alegatorul va distribui aceste voturi candidatilor, dupa bunul sau plac. El va putea clasa (numerotand cu 1, 2, 3 ....) fie candidatii propusi de lista unui partid, fie candidati sustinuti de partide diferite sau independenti. Se declara alesi toti candidatii care au intrunit prima preferinta (au fost numerotati cu 1) si au atins coeficientul Droop, exprimat de formula (V/(M+1)) + 1, unde V este numarul de voturi valabil exprimate, iar M numarul de mandate ce revin circumscriptiei. Daca un candidat a depasit coeficientul Droop, voturile sale suplimentare se reporteaza asupra celorlalti candidati de pe propria lista de partid (incepand cu cel clasat al doilea) in ordinea preferintelor exprimate de alegatori. Daca in urma redistribuirii succesive a surplusului de voturi nici un candidat nu atinge coeficientul si mai sunt mandate de atribuit, se elimina ultimul candidat care a intrunit preferinte, voturile sale fiind repartizate proportional candidatilor ramasi in cursa incepand cu cel mai bine clasat dintre ei. Operatiunea se repeta ori de cate ori este nevoie pentru a se completa numarul de mandate ce revine circumscriptiei. In acest fel, minoritatile nationale altele decat cea maghiara isi vor putea alege deputati in mod direct (de pilda, minoritatile turca si tatara in circumscriptiile dobrogene), fara a mai fi nevoie ca legea electorala sa prevada pentru ele norme de reprezentare inechitabile in raport cu majoritatea electorilor. In al doilea rand, li s-ar da astfel sansa de a-si reprezenta concetatenii unor candidati independenti cu notorietate locala. Acest mod de scrutin - inspirat de cel practicat in Irlanda din 1922 si preluat apoi in Australia (camera superioara) si Malta - are imensa calitate de a ingadui cetatenilor sa voteze exclusiv pentru persoane, pastrand insa intacte avantajele in termeni de echitate si de reprezentativitate ale proportionalitatii. Senatul ar urma sa asigure reprezentarea efectiva a comunitatilor locale si sa reflecte in primul rand echitatea raporturilor dintre acestea si nu atat greutatea lor demografica. Senatul ar putea avea doar 83 de mandate, pentru care vor fi organizate alegeri prin scrutin majoritar uninominal si plurinominal. In raport cu populatia lor, 22 de judete se vor constitui ca atare in circumscriptii electorale uninominale (Alba, Bistrita, Braila, Caras, Calarasi, Covasna, Giurgiu, Gorj, Harghita, Ialomita, Ilfov, Mehedinti, Satu Mare, Salaj, Tulcea, Vrancea, fiecare din cele sase sectoare ale Municipiului Bucuresti), alte 14 judete vor detine cate doua mandate (Arad, Botosani, Brasov, Buzau, Dambovita, Hunedoara, Maramures, Mures, Neamt, Olt, Sibiu, Teleorman, Vaslui, Valcea), iar 11 judete vor trimite in Parlament cate trei senatori (Arges, Bacau, Bihor, Cluj, Constanta, Dolj, Galati, Iasi, Prahova, Suceava, Timis). Partidele vor sustine, dupa caz, unu, doi sau trei candidati la mandatul de senator in fiecare circumscriptie, inregistrati insa cu titlu individual. Vor fi declarati alesi candidatii care au obtinut pluralitatea voturilor (cel mai mare procent din voturile valabil exprimate), potrivit principiului, de origine britanica, first-past-the-post. In cele douazeci si doua de circumscriptii uni-nomnale primul clasat, in cele paisprezece binominale primii doi, iar in cele unsprezece trinominale primii trei. Alegatorii vor fi in acest mod responsabilizati fata de actul votului, iar parlamentarii fata de votul primit, fara a se crea confuzie in privinta decuparii circumscriptiilor, acestea ramanand deocamdata cele cu care cetatenii au fost familiarizati vreme de cinci consultari electorale. Prin scrutinul majoritar la Senat in circumscriptii uni- si plurinominale votul va fi "personalizat", iar prin mentinerea afilierilor de partid si a listelor la Camera va fi evitata fragmentarea Parlamentului. Senatorii si deputatii, lucrand in camere alese dupa sisteme diferite, dar convergente, vor fi astfel direct raspunzatori fata de cei care i-au ales, dar si capabili sa formeze majoritati coerente pentru adoptarea unui program guvernamental si sustinerea unei echipe executive.
Daniel Barbu este profesor la Facultatea de stiinte politice, Universitatea Bucuresti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
