Tabloul economic general arata relativ bine, exceptie facand cresterea deficitelor externe. Volumul activitatii economice (PIB-ul) a urcat cu cca 7,5% in 2006 si inflatia a coborat sub 5%, cea mai buna cifra dupa 1989. Accentuarea disputelor politice imediat dupa aderare nu a influentat pietele sensitive - piata valutara si cea bursiera. Nu putine voci au remarcat lipsa de impact salutand o "disociere" a economicului de politic in peisajul autohton.
Antecedente de criza politica in alte tari care au intrat in UE in 2004 creeaza un sentiment de deja vu, aparent linistitor. In Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia etc. ambuteiaje, chiar paralizii politice arata ca aderarea la UE a fost o ancora puternica in procesul politic. Dupa aderare insa, furii politice s-au dezlantuit. A intervenit si o "relaxare" post-aderare. Dar, una peste alta, economiile continua ascensiunea, se fac investitii si, in pofida fragilitatii lor, institutiile economiei de piata, ale democratiei liberale functioneaza. O interpretate nuantata ar examina modificari in psihologia colectiva, cu efecte in preferinte politice, devieri catre extremism, slabirea guvernarilor, populism nociv etc. Intr-o perspectiva mai lunga trebuie evaluate consecintele unei incetiniri probabile a mersului economiilor, de-a lungul ciclului economic si pe fondul presiunilor globalizarii.
Intervine un aspect in intelegerea situatiei care merita toata atentia: econo-mia nu poate fi pusa pe pilot automat! Chiar si acolo unde sectorul privat inseamna grosul activitatii economice, politica publica nu este de prisos - ea trebuie sa furnizeze bunuri publice esentiale, necesare functionarii sectorului privat. Si umanizarea capitalismului s-a facut si se mentine prin politici publice. Experienta istorica in lume arata ca paralizii politice de durata conduc la excese, erori de politica economica, blocheaza politica publica, ceea ce duce economia in situatii nefericite. Exemple avem si in democratii mature din UE, cu inabilitatea unor guverne in a intreprinde masuri de reforma necesare. Democratia presupune interactiuni intre interese ce se articuleaza politic; cand aceste interese blocheaza politica publica economia sufera.
Exista trasaturi ale economiei, societatii romanesti care nu permit impasibilitate la disputele politice actuale. Avem o criza politica evidenta, care isi va pune amprenta, mai devreme sau mai tarziu, pe mersul economiei. Cine crede ca politica publica (economica) nu va fi bruiata de "meciurile" politice este un naiv. Mai ales cand lupta pentru putere include disputa pentru controlul resurselor publice, al fondurilor UE, pentru satisfacerea clientelei de partid. Amintesc ca deficitul de competenta este notoriu, in numeroase domenii, la noi.
Politica publica trebuie sa raspunda la tendinte/procese la care raspunsurile nu sunt, oricum, facil de dat. De pilda, in domeniul social: dislocari cauzate de migratie in numeroase comunitati locale; inegalitati de venituri in crestere, care afecteaza coeziunea sociala si maresc anomiile; deteriorarea procesului educational si abandonul scolar; neincrederea in institutiile de stat, ale democratiei (inclusiv in justitie). Pe plan economic exista tensiuni induse de erodarea competitivitatii multor firme autohtone - ce cu greutate stavilesc presiunea spre cresterea salariilor si absorb cu dificultate noi tehnologii; consum excesiv, pe credit, ce contine originea unor reversuri de stari acum euforice; prezenta capitalului strain, tot mai puternica, are beneficii, dar si dezavantaje daca politica publica nu "echilibeaza" asimetrii flagrante, daca nu are in vedere concilierea logicii maximizarii si repatrierii profitului cu nevoia de coeziune sociala si aspecte identitare. Cine ignora problemele identitare nu face decat sa alimenteze extremismul politic.
In fine, ingrijorarea fata de inrautatirea procesului politic in Romania are temei chiar in zona politicului. Avem doctrine politice confuze, sau invalidate de conduita efectiva a unor lideri, de oportunism pe fata. Nu putini cetateni sunt "turmentati" de galceava politica, de personalizarea conflictelor politice. Numerosi cetateni sunt dezamagiti de cinism, imoralitate, limbaj dublu etc.; unii dintre ei cad prada populismului, justitiarismului galagios, extremismului. Discursuri publice inundate de maniheism, care impart societatea in buni vs. rai, excomunicari si intoleranta - practicate si de oameni cultivati - nu ajuta procesul politic intern sa fie sanatos. Toate acestea subrezesc fie democratia noastra tanara, fie Romania in UE.
Am intrat in UE cu mari sperante, care nu s-au risipit... inca! Avem unele initiative economice bune, sunt zone ale tarii care se europenizeaza economic iute, avem o serie de tineri cu scoala buna. Unii dintre ei sunt motivati sa duca pe umeri progresul tarii odata cu realizarea profesionala. Dar avem fenomene precum cele evocate mai sus, care sugereaza dezintegrare, amplificarea anomiilor. Iar strategiile postaderare oferite pana acum au metehne serioase, sunt chiar naive; ele nu surprind relatii de cauzalitate majore, nu prioritizarea in functie de constrangeri, nu contextualizeaza suficient in raport cu problematica mediului european si global. Suntem amenintati de "postdezintegrare" daca nu ne trezim (vezi si Alina Mungiu Pippidi in Romania libera, 21 ian. a.c.). Cu ani in urma Ilie Serbanescu vorbea despre solutii individuale intr-o Romanie a tranzitiei dominata de lipsa de speranta. Tara a intrat in Uniune si, nu formal, lumina se vede la capatul tunelului. Dar pentru ca sperantele romanilor, ca societate, sa se implineasca este nevoie de mai multa politica publica cu substanta, operationala; aceasta reclama limpezirea apelor politice prin prisma interesului public.
Cu timp in urma intrebam cum ar putea Romania sa evite sindromul italian - in privinta depasirii subdezvoltarii cronice a unor regiuni (cum este Mezzogiorno), dar si in asigurarea vitalitatii unei economii judecate fiind ca manunchi de activitati intretesute, intre care exista relatii organice. Luca Montezemolo, CEO-ul FIAT si seful Confindustriei (organizatia patronala din Italia), remarca, pe fondul slabiciunii coalitiei conduse de Romano Prodi, ca sunt firme italiene care exceleaza in Europa, ca economia da unele semne de inviorare... dar ca exista riscul sa se "poata vorbi de italieni, dar nu de Italia". Mesajul lui fiind ca viata politica interna, prestatia formatiunilor politice aduce deservicii tarii. As adauga ca nici stabilitatea de patru ani a mandatului guvernului Berlusconi nu a insemnat prea mult pentru reformele de care are nevoie Italia. Avem aici de inteles vigoarea politicii publice ca rezultat al fortei de a convinge electoratul de nevoia unor reforme vitale - deci nu politica publica pentru simpla mentinere la putere.
Dupa 1989-2007, cetatenii romani isi pot cauta si gasi multumirea fie acasa, fie in strainatate. Dar prosperitatea Romaniei, ca societate, nu se poate realiza din simpla insumare de rezolvari individuale. Ca asa este indica si nevoia de bunuri publice, care reclama o politica publica desteapta, responsabila - pentru care este nevoie de politicieni inteligenti, competenti si responsabili. Ii are Romania azi intr-un numar adecvat?
Daniel Daianu este profesor de economie, fost ministru de finante
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
