Sistemul de pensii pay-as-you go este, pentru cei cu mai putininteres pentru subiect, acela in care generatiile tinere platescpensiile celor retrasi, urmand sa beneficieze (cu putin noroc) lamomentul potrivit de contributiile urmatoarelor generatiitinere.
Pare oarecum rational, in sensul ca pensia pe care o primeste ogeneratie depinde de mostenirea (economia) pe care o lasaurmatoarelor generatii - mai putin factorii demografici, care devintot mai importanti. Nu stiam insa, pana de curand, ca acest tip desolidaritate intre generatii sa aiba vreo aplicatie in sistemulbancar - dar in ultimul timp incep sa privesc cu oarecarescepticism limita cunostintelor mele. Mai precis, aflu ca naturaleste ca potentialii debitori sa plateasca datoriile mai vechilorclienti, fraudulosi sau pur si simplu falimentari, ai bancilor.Ceea ce, pe langa interpretarile etice, are implicatii pro-ciclice.Adica amana revenirea economica dintr-un episod recesionist siamplifica exuberanta creditarii in perioada de crestereeconomica.
Afirmatia cu privire la solidaritatea intre debitorii bancaripoate fi o exagerare, insa reflecta fidel starea de fapt. O spun inultima vreme foarte clar o serie de bancheri importanti, dintrecare ultimul exemplu este furnizat de editia din 11 ianuarie aZiarului Financiar. "...O alta presiune pe costul creditelor vinede la provizioanele constituite pe termen lung in cazurile in careclientii intra in insolventa. (...) In loc sa tin provizionul doartrei luni, sa recuperez ce mai e de recuperat si sa merg maideparte, stau cu provizionul respectiv poate si doi-trei ani, iarcostul acesta trebuie inclus in pretul creditelor noi." Chiar altasolutie sa nu existe?
Nu este prima argumentatie de acest tip, aceasta retoricaaparand odata cu cresterea ponderii imprumuturilor neperformante.Daca din punct de vedere pragmatic, sau al practicii profesiei,acest lucru poate parea normal, din punct de vedere strict teoreticsi etic mi se pare cel putin discutabil, iar din punct de vederemacroeconomic acest comportament are efecte pro-ciclice. Maiprecis, costul in discutie ar trebui "inclus in" (dedus din)profitul derivat de banca in perioada anterioara. Se presupune cadobanda pretinsa unui creditor reflecta riscul atasat strict aceluicreditor/credit (plus, desigur, un risc mai general - de tara,industrie, etc, plus alte costuri). Iar nu alte afaceri anterioareale creditorului.
Revenind la nivelul ghiseului, inteleg ca eu, ca potentialdebitor, trebuie sa fiu solidar la plata cu debitorii anterioriachitandu-le o parte din datoriile pe care acestia din diversemotive (frauda, faliment) nu intentioneaza sa le onoreze. Mi separe cel putin bizar.
In alta ordine de idei, trebuie sa apreciez pozitiv o altaafirmatie emanata tot de reprezentantii institutiilor bancare -ultima oara, de asemenea, tot in Ziarul Financiar din 11 ianuarie."Din pacate inca sunt multe lucruri neclare, iar schimbarea nupoate veni asa: hai cu dobanda mai jos si gata s-a rezolvat". Astadesigur in legatura cu retorica uneori heirupista a banciicentrale. Dar despre aceasta poveste intr-o interventieulterioara.
Iulian Ernst este research analyst la compania deresearch ISI Emerging Markets. Opiniile sunt in numepropriu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
