Cu cat se apropie mai mult termenele pentru implementarea diverselor obligatii pe care Romania, prin reprezentantii sai, si le-a luat fata de organismele internationale, cu atat se incing dezbaterile si opiniile impotriva respectivelor angajamente. Din pacate, nu face exceptie de la regula nici decizia de liberalizare a contului de capital, care ar fi trebuit sa aiba efecte din aprilie 2005.
Liberalizarea contului de capital ne ia (a cata oara?) prin surprindere. Nimic nou, cata vreme iarna ii gaseste pe edili intotdeauna nepregatiti, de zeci de ani... Sa ne aducem aminte ce se intampla in Bucuresti inainte de '89, la prima ninsoare: se oprea circulatia autovehiculelor. Cam acelasi lucru propun acum ca o 'masura de criza' guvernul si BNR, cu acordul FMI: sa amanam liberalizarea, pana cand economia poate suporta aceasta masura. Ca intotdeauna, avem si exemple ale altora care nu au facut asa, si iata cat au patimit... Revenind insa la problema principala, sa vedem ce inseamna amanarea (care pare deja inevitabila) liberalizarii contului de capital: un semn ca din nou nu ne tinem promisiunile (tocmai cand reusisem - cu eforturi uriase - sa estompam aceasta imagine), ca evitam sau nu putem sa facem restructurarea economiei (paradoxal, tocmai atunci cand am facut mai mult decat in toti anii precedenti la un loc) si cel mai important, ca avem o viziune economica 'non-liberala'!
Continuam sa privim liberalizarea contului de capital ca pe o cauza a derapajelor economice viitoare, generate de intrari si iesiri necontrolate de capital speculativ, evitand sa spunem ca BNR si-a propus o "foaie de parcurs" prea dificila pentru anul acesta. Aratam cu degetul catre 'speculantii cei nemilosi' care iata, vor sa profite de tarisoara noastra fragila... O abordare paguboasa: desi perfect adevarat la nivelul "speculantilor" din Obor, care aplica mecanisme de sorginte mafiota pentru a distruge concurenta onesta si mecanismul de piata, la nivel international e ridicol sa acuzam capitalurile de risc pentru ca vor sa amendeze lipsa noastra de coerenta economica si monetara. Ar fi mai bine sa recunoastem odata pentru totdeauna ca a existat in ultimii ani o ruptura clara intre politica economica a guvernului si cea monetara a BNR, ca BNR nu a semnalizat la timp acest lucru (sau nu a fost luat in seama de guvernanti), ca organismele internationale s-au marginit sa urmareasca unele agregate macroeconomice si sa spuna - in van si fara sa ia o pozitie severa - ca exista probleme nerezolvate (arierate, restructurarea si privatizarea sistemului energetic, coruptia), iar criticile analistilor economici si societatii civile au determinat doar cresterea tirajului publicatiilor economice, nu si reactia autoritatilor. Expansiunea economica ar fi trebuit domolita, lasand in acelasi timp Bancii Centrale instrumentele pentru a regla principalii indicatori monetari in functie de mersul economiei, si nu in asa fel incat sa influenteze mersul ei.
Am ajuns la situatia de astazi cand valuta intra in Romania (si ce ne mai plangeam in trecut ca investitorii ne ocolesc) si noi incercam sa ne opunem! Valuta va continua sa vina, intr-o forma sau alta, indiferent de masurile birocratice (total opuse legilor pietei) pe care le impun oficialitatile; iar noi vom continua fie sa platim taxa pe ineficienta economica, fie vom transforma leul intr-o moneda-fantoma, pe care nimeni nu vrea sa o tina in buzunare prea mult. Pentru ca problema fundamentala ramane nerezolvata. Economia pur si simplu nu poate absorbi acest influx de valuta, iar superoferta de pe piata face ca leul sa se aprecieze in mod artificial. Este desigur convenabil sa ne ascundem in spatele pietei valutare, sa o declaram eficienta si sa concluzionam ca, iata, inseamna ca productivitatea muncii in Romania creste mai mult decat in UE si SUA! Cu toate acestea, cresterile de productivitate, asa cum sunt ele evidenttate in statisticile oficiale, nu ofera nici pe departe o explicatie pentru aprecierea leului. In realitate, este vorba doar de o situatie conjuncturala, iar investitorii straini nu vin in tara noastra pentru productivitate, ci pentru ca activele si forta de munca sunt foarte ieftine, comparativ cu UE unde ne vom integra mai degraba in 2008, decat in 2007 pentru a fi consecventi politicii noastre de amanare.
In aceste conditii, sunt convins ca liberalizarea contului de capital nu trebuie intarziata. Am incredere ca sistemul bancar va reactiona si va micsora dobanzile pasive la un nivel apropiat de inflatia asteptata pentru 2005, diminuand o sursa de profit pentru investitorii financiari. Din pacate, o dobanda pasiva real negativa sau apropiata de zero poate duce la fuga de leu, iar romanii fie se vor intoarce catre valuta, fie vor face investitii masive. Sarcina BNR este sa tina inflatia cat mai aproape de 'tinta' pe care si-a propus-o (si care realist vorbind este undeva la 8.2 - 8.5%) si in acelasi timp sa acumuleze valuta la rezerva BNR, sterilizand astfel sumele ce nu sunt absorbite in economie. Intre timp, ramane sa speram ca investitiile productive vor continua sa creasca, chiar si cu pretul nerespectarii unui deficit bugetar mult prea strans propus de FMI si ca insanatosirea mediului de afaceri va genera o crestere economica sustenabila care sa echilibreze agregatele monetare cu cele economice.
* Dragos Cabat, CFA, este vicepresedinte al Asociatiei Romane a analistilor Financiari
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
