Dacă tot va pregătiţi pentru sfârşitul lumii, domnilor, daţi-mi voie: A fost o mare onoare pentru mine să cânt cu dumneavoastră în seara asta!
"Orpheus in der Unterwelt" îl ştiţi? Nu suntem pe Titanic suntem în Uniunea Europeană.
Iar dacă tot pregătim împreună sfârşitul lumii acum că m-am alăturat vouă, haide să ne uităm înapoi pentru un scurt examen de conştiinţă. Nu merită să lăsăm să moară o lume atât de frumoasă fără să ne amintim ce părinţi au făcut posibil ca ea să existe.
Vă mai aduceţi aminte? "Democraţia este cea mai lină calea spre tiranie": Aristotel, cu vreo 300 de ani înaintea naşterii lui Hristos. Două mii de ani s-a contorsionat istoria să-i dea dreptate unuia dintre cei mai celebri filosofi greci, călcând peste Thomas Morus, pest mii alţii, trecând prin "Discurs asupra originii şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni" a lui Rousseau sau peste Hobbes care capitulează în faţa "luptei tuturor împotriva tuturor".
Mă obsedează de câteva zile "discursul asupra inegalităţii" a lui Rousseau pentru că mi se pare mai de actualitate astăzi decât oricând: fiecare progres conţine în el germenii decăderii.
Să fi ajuns astăzi în acest punct?
Lamentaţiile despre dispariţia monedei unice sau chiar a Uniunii Europene au ajuns la cer. Puzderie de apostoli ai dezastrului prevestesc sfârşitul. Ceea ce în urmă cu zece ani ar fi fost de neconceput să fie pronunţat în ungherul cel mai intunecat este strigat astăzi de pe acoperişurile caselor: piaţa este incompatibilă cu democraţia!
Numărătoare inversă a început: mai sunt zece zile... mai sunt nouă zile... Zeul Timp îşi devorează propriii copii!
În faţa lăcomiei "pieţelor" nu ne mai rămâne decât să scoatem tancurile. Din ce în ce mai des ni se aminteşte că "naţionalizarea" nu este un cuvânt necunoscut. Şi totuşi...
Churchill se îndoia şi el de virtuţile democraţiei, dar admitea că nu cunoaşte o formă de guvernare mai bună. Aşa a mers înainte Uniunea Europeană, cu această idee. Nu există nimic mai bun decât imperfecţiunile democraţiei. Şi nimic mai "mobilizator" decât mâna invizibilă a pieţei.
Dar... "Păcatele tale cele mai ascunse vor fi strigate de pe acoperişurile caselor", când va veni "Sfârşitul". Este un verset din Noul Testament. Care sunt păcatele noastre ascunse?
Democraţia a fost consolidată în UE de prosperitate. Nu ştiu ce va fi când aceasta va dispărea. Văd doar apariţia în Europa a unor curente pe care le credeam închise în minţile unui pumn de tembeli.
Democraţia nu este un dat. În istoria lumii, democraţia este mai degrabă un accident. Să ne întoarcem, aşadar, de unde am plecat?
Dacă este aşa, domnilor daţi-mi voie: A fost o mare onoare pentru mine să cânt cu dumneavoastră în seara asta!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
