Anul trecut incepeam activitatea bazandu-ma pe o analiza pe careo realizasem undeva la finalul anului 2008, ce implica treiscenarii pentru evolutia economiei mondiale. Vorbeam de economiamondiala si nu de cea a Romaniei, pentru ca inevitabil, oricat amfi incercat sa ne detasam, intelegeam ca Romania nu mai este decato rotita impinsa de o masinarie uriasa, ale carei motoare (in spetaSUA, China, EU) ne antrenau intr-un vartej din care nu aveam cum sascapam, ci cel mult sa trecem prin el scartaind cat mai putin sisuferind ulterior cat mai putine daune.
Analiza de atunci indica pentru economia lumii un scenariu in V(cu un minim atins in T1-T2 2009), unul in U (cu un minim lanivelul anului 2010) si unul in L (in care recesiunea devenita"depresiune" se intindea pe tot parcursul anului 2010).
Probabilitatile date atunci de colegii mei indicau in ordine 75%pentru primul scenariu, 23% pentru cel de-al doilea si respectiv 2%pentru ultimul. Un an mai tarziu, primul scenariu pare sa se fiadeverit pentru moment, avand in vedere ca in ultimul trimestru din2009 PIB-ul mondial a revenit undeva la 99,9% din maximultrimestrial atins in T2 2008, iar minimul a fost intr-adevar atinsundeva in primul trimestru al anului 2009 (bineinteles, vorbimdespre PIB-ul mondial!).
Sa nu uitam totusi ca orice ipoteza ramane insa o ipoteza si ca,uneori, oricat de bine elaborate si documentate sunt acestea,oricat de complexe din punct de vedere matematic si economic suntmodelele pe care se bazeaza, realitatea poate tine cont de cu totulalte reguli. Sa nu uitam ca nicio prognoza oficiala a vreuneiinstitutii internationale de la inceputul anului 2007 nu a prevazutce va urma. In plus, incepand cu finalul lui 2008, majoritateainstitutiilor internationale si-au reviziuit previziunile pentru2009 si 2010 din trei in trei luni (uneori si mai des).
Concluzia? Nicio previziune nu poate fi imbatabila atata timpcat exista ceea ce eu as vrea sa numesc factorul X alrealitatii.
Pentru ca totusi nu-mi place sa las nimic la voia intamplarii,am incercat sa descompun acest factor X intr-o serie de alti saptefactori mai usor de analizat si cuantificat. De ce? Raspunsul estefara indoiala evident: oricata dreptate ar fi avut analizascenariilor, sa nu pretindem totusi ca s-a terminat, cacipreviziunile de crestere economica sunt inca sub nivelurile din2007 (prognoza FMI pentru 2010 la nivel mondial este de +3,9% fatade +5,2% in 2007), indicatorii "de sustenabilitate" - si anumesomajul, datoriile publice, ratele de insolventa - nu si-au vazutinca minimele, iar pietele au inceput mai mult sa creasca datoritabanilor ieftini de la bancile centrale si mai putin pentru ca s-aurezolvat problemele care au cauzat cu adevarat criza. Toate acesteane asigura ca ceea ce va urma nu este cu nimic mai putin interesantsau spectaculos decat ceea ce s-a intamplat deja.
Revenind, in incercarea de a anticipa asadar ceea ce va urma, amdecis de data aceasta sa nu mai recurg la scenarii, ci sadescompun, cum va spuneam, factorul X in sapte factori.
Primul dintre acestia se constituie in motoarele de crestere -si anume motoarele care angreneaza masinaria mondiala in carerotita Romania este inclusa. Aceste motoare de crestere sunt SUA,China, India si Rusia. De ce-ar fi ele importante?
Raspunsul vine parca teleghidat daca ne gandim ca ele contribuiela aproape 40% din PIB-ul mondial, China si India sunt economiilemondiale cu cea mai rapida crestere, iar Rusia este un furnizor dematerii prime deloc de neglijat. Ei bine, ce se intampla cu ele?SUA a inregistrat in T4 2009 o crestere record (5,7% in termenianuali), China a depasit orice asteptari pentru 2009 (piata autochineza a crescut cu 46%, devenind cea mai mare din lume), economiaIndiei a crescut cu nu mai putin de 7,9%, iar Rusia, desi ainregistrat o contractie economica de 9%, are totusi sperante derevenire, avand in vedere ca pretul petrolului a inceput sacreasca. Sa vedem insa daca aceste patru economii vor reusi saconfirme si in 2010 asteptarile, amplificate acum de evolutiarecenta.
Cel de-al doilea factor va va surprinde oarecum, avand in vedereca nu mai este de ceva vreme de maxima actualitate pentru noi (decand cu intrarea in UE): protectionismul. La nivel mondial insa,acest factor are o importanta majora, accesul la comertul liberfiind o conditie absolut necesara pentru explotarea adecvata apotentialului de crestere global. Din fericire, la nivel mondial nus-a inregistrat in ultimul an vreo crestere semnificativa anivelului protectionismului, desi mai auzeam soapte de "buyAmerican" pe la inceputurile crizei, care insa nu s-aumaterializat. Pe viitor, va trebui totusi sa fim atenti laconcluziile rundei comerciale de la Doha de la sfarsitul luimartie, la posibilele mutari protectioniste ale domnului Obama incadrul "job market initiative" si la evolutia yuanului chinez.
Programele de stimulare economica reprezinta cel de-al treileafactor pe care l-am luat in calcul. Ele sunt menite si chiarreusesc sa stabilizeze industriile cheie, creeaza si asigurastabilitatea locurilor de munca (in SUA se estimeaza ca stimulenteeconomice au salvat intre 1,6 si 2 milioane de locuri de munca),avand totodata efecte benefice pe termen lung (prin crearea simodernizarea infrastucturii, de exemplu). Ramane insa de vazut dacaisi vor atinge ele intr-adevar obiectivele si, mai important, cattimp vor mai ramane in vigoare si daca economia lumii va fi instare sa se descurce fara ele odata ce robinetul se va inchide.
Cel de-al patrulea factor este reprezentat de politicilemonetare. Bancile centrale determina prin deciziile privind ratelede dobanda lichiditatea pietelor, asigurand un echilibru destul defin intre mentinerea stabilitatii preturilor (prin ridicarearatelor de dobanda) si stimularea cresterii economice (princoborarea lor). La nivel international, pana acum, ele s-auconcentrat pe coborarea si mentinerea acestora la niveluri scazute,iar deocamdata riscul inflationist nu s-a materializat pe deplin(doar 1,2% inflatie in zona euro in 2009).
Pretul la materiile prime si evolutia pietelor financiareconstituie cel de-al cincelea, respectiv cel de-al saselea factor.Pentru moment, piata materiilor prime s-a normalizat, dar preturileacestora raman inca foarte sensibile. De evolutia lor depind uneleeconomii critice, precum Rusia, Brazilia sau China. In ceea cepriveste pietele financiare, ele sunt cele care asiguralichiditatea investitiilor (de care si Romania este atat dedependenta), iar de rolul si importanta reglementarilor in acestsector s-a tot vorbit, asa incat nu voi intra in amanuntesuplimentare.
In sfarsit, la numarul sapte vorbim despre somaj. Aici, imagineade ansamblu este una controversata, pentru ca evolutia acestuiindicator in lume este inca mixta. In SUA spre exemplu, in ciudaevolutiei spectaculoase a economiei la finalul lui 2009, ratasomajului a atins un nivel record in ultimii 26 de ani, de 10,2% inoctombrie. Pe de alta parte, Germania a reusit printr-o politica demunca flexibila sa tina in frau somajul, in timp ce in alte taridin UE, precum Spania, s-au atins niveluri de 20%. In SUA, domnulObama a lansat o initiativa de 100 miliarde de dolari menita astimula piata fortei de munca - vom vedea in ce masura va functionasi bineinteles ce se va intampla in continuare cu tarile UniuniiEuropene.
Asadar, iata-ne ajunsi la final. Am plecat de la scenarii si amajuns la factori. Scenariile s-au implinit pentru moment invarianta lor cea mai optimista - nu ne ramane decat sa speram ca sifactorul X va evolua tot in varianta lui cea mai fericita si ca petoti ne asteapta un an 2010 care sa implineasca asteptarile celormai increzatoare prognoze!
Codrut Pascu este Managing Partner al companieiRoland Berger Strategy Consultants
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
