Dincolo de declaratiile pentru consumul publicului, reactiile celor implicati in introducerea pilonului doi al sistemului de pensii reflecta, pana in prezent, doua lucruri: pe de o parte, satisfactia politicului ca de acum inainte altcineva va avea de dialogat (si isi va asuma raspunderea dialogului) cu pensionarii si, pe de alta parte, entuziasmul si speranta (reflectate printr-o concurenta care intrece previziunile) sectorului financiar in initierea unei activitati generatoare de profituri masive.
Ceea ce este surprinzator este ca principalii implicati evita sa abordeze probleme ale modului cum este organizat sistemul si care este usor previzibil ca vor duce la crize ale acestuia, care sa le aduca pagube directe sau, in orice caz, atingerea imaginii publice si o noua criza de incredere in institutiile statului. Un prim exemplu il constituie anularea adeziunilor care se repeta in portofoliul mai multor fonduri la validarea finala.
Daca luam in considerare o serie de precedente intre care cel polonez, rezulta ca au existat cazuri in care in portofoliul unor fonduri de pensii au existat pana la 50% adeziuni duble sau false. Deci, este de asteptat ca si la noi astfel de situatii sa atinga dimensiuni considerabile.
Mai mult, avand in vedere ca anularea este automata fara sa implice un proces real de identificare a adeziunilor autentice de cele false (in practica, la nivelul validarii a trei milioane de adeziuni acest lucru nefiind posibil), se va ajunge ca, de facto, adeziunile reale sa aiba acelasi regim cu cele false.
Consecinta imediata va fi ca agentii de marketing ai fondurilor de pensii vor avea obligatia sa restituie banii pentru adeziunile anulate indiferent ca au fost false sau pot fi dovedite ca autentice. Este greu de imaginat ca administratorii fondurilor de pensii vor reusi, in astfel de circumstante, sa urmareasca si eventual sa actioneze in justitie pentru restituirea banilor un numar de agenti care astazi se apropie de 200 de mii si care probabil se va dubla in urmatoarele luni. Tinand seama ca in prezent comisioanele oferite de administratorii de fonduri agentilor de marketing (inclusiv brokeri) ating valori intre 20 si 90 de euro pe adeziune, este usor de calculat ca un administrator care isi propune sa aiba 30% cota de piata risca sa aiba o pierdere de 15- 20 de milioane de euro. Desigur ca administratorul de fond va trebui sa recupereze aceasta paguba intr-o forma sau alta, in mod indirect si in timp cat mai scurt din banii clientilor. La acel moment cu totii vom fi socati de proportiile hazardului moral care domneste in Romania si, bineinteles, de lacomia fara limite a capitalismului in forma lui cea mai atroce: "fondurile de pensii".
Florin Pogonaru este presedinte al Central European Financial Services si presedinte al AOAR
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
