Oferta Comisiei Europene de a acorda Romaniei si Bulgariei, dupa aderare,un pachet financiar incluzand credite in valoare de 15,4 miliarde euro si angajamente de plata in valoare de 9 miliarde euro a fost primita la Bucuresti (nu stiu cum a fost la Sofia) ca pe o binecuvantare si o mana cereasca, mai ales dupa ce seful Directiei Generale de Extindere, Mathias Ruete, a apreciat intr-un interviu ca "Romania face o afacere buna cu acest pachet financiar". Socoteala pe care domnia sa a facut-o atunci cand ne-a asigurat ca este o afacere buna, este simpla: a socotit ca suma pe care o vom plati la bugetul comunitar in primii ani dupa aderare - calculata in raport de PIB - va fi mai mica decat suma pe care o vom primi de la bugetul comunitar pe perioada aferenta.
M-ar fi bucurat ca dl. Ruete sa nu faca nici o apreciere asupra beneficiului pe care Romania ar putea sa-l aiba din diferenta celor doua sume, deoarece, fara sa-si dea seama, a contribuit la consolidarea conceptiei gresite pe care marea majoritate a romanilor o au fata de integrare. Este conceptia conform careia integrarea reprezinta o solutie globala a tuturor problemelor noastre, mai ales prin aportul important de capital. Lipsa de informare, dar si interesul politic de a transforma obiectivul integrarii in agent electoral au facut ca cetateanul roman sa nu cunoasca amploarea costului economic si social al integrarii. Este grav ca cetateanul roman reduce integrarea doar la o cifra cu multe zerouri dar si mai grav este faptul ca la nivelul oficialitatilor tarii oferta Comisiei Europene a generat o atitudine in total dezacord cu adevaratul sens si scop al pachetului financiar. Astfel, in declaratiile oficialitatilor nu s-a remarcat decat grija pentru primirea banilor si nu pentru modul in care vor fi utilizati. Fara nici o exeptie, toate declaratiile au pus accentul pe pericolul ca banii sa nu fie primiti daca la 1 ianuarie 2007 nu vom deveni membri cu drepturi depline. Obsesia respectarii termenului a anihilat orice preocupare pentru pregatirea cadrului de absorbtie si valorificare a pachetului financiar.
Oferta financiara a Comisiei Europene reprezinta - dupa parerea mea - unul dintre cele mai dificile momente ale parcursului nostru spre integrare. La fel ca miticul dar al grecilor , oferta ar trebui sa genereze, cel putin deocamdata, mai multe griji si probleme decat satisfactii si impliniri. Pe langa preocuparea pentru respectarea termenelor ar trebui sa existe o tot atat de intensa preocupare pentru crearea conditiilor de valorificare a miliardelor oferite, constientizand faptul ca ar fi o tragedie nationala pe termen lung daca, dupa efortul de integrare nu vom putea exploata avantajele financiare ale pozitiei de membru cu drepturi depline. Incapacitatea absorbtiei si valorificarii fondurilor comunitare dupa 1ianuarie 2007 ar reprezenta pentru starea si viitorul natiunii romane un pericol mai mare decat ratarea integrarii la 1 ianuarie 2007.
Trebuie spus cu claritate ca in conditiile in care Romania nu va avea posibilitatea dupa 1 ianuarie 2007 sa valorifice la maximum avantajele financiare ale aderarii, atunci este de preferat o amanare a datei propusa pentru aderare. Fara valorificarea sprijinului financiar oferit, Romania nu va suporta conditiile pietei unice europene, cu consecinte grave asupra structurii sale economice, sociale si educationale.
Inca din acest an ar trebui elaborat - in paralel dar in concordanta cu programul de negociere - un program de pregatire a cadrului conceptual si institutional de absorbtie a pachetului financiar.
Programul ar trebui conceput pe baza principiului Herve&Hulzmann ("Transferts et convergence dans l'Union europeenne: une analyse des problemes d'absorption") conform caruia: "efectul unui euro investit din bugetul comunitar dupa aderare este direct proportional cu efectul unui euro investit in perioada de preaderare".
Cu alte cuvinte, pachetul financiar oferit Romaniei va avea un efect direct proportional cu efectele pe care le au fondurile structurale de preaderare (SAPARD, ISPA, PHARE) dar si alte fonduri si surse de finantare utilizate de Romania in perioada preaderarii, adica un efect conditionat in mod esential de gradul de eficienta al utilizarii capitalurilor.
Nu este un secret pentru nimeni ca actualmente Romania se afla sub media comunitara a eficientei valorificarii fondurilor structurale, fiind chiar in situatia de unicat de a nu putea utiliza formal nici macar intreaga suma afectata acestor fonduri.
Iata de ce cred ca este necesara elaborarea imediata a programului de pregatire a cadrului de absorbtie dupa 1 ianuarie 2007. Experienta altor tari, atat a celor mediteraneene cat si a unora dintre candidatele din primul val, arata ca un astfel de program ar trebui sa cuprinda urmatoarele elemente: evaluarea modului de alocare a resurselor in baza unei ierarhizarii a gravitatii problemelor economice, sociale, educationale, locale, etc.; simplificarea procedurilor de alocare, urmarire si evaluare a utilizarii fondurilor; identificarea principalelor decalaje fata de media europeana si ierahizarea lor in functie de gravitate si perioada de rezolvare; crearea unui cadru institutional flexibil capabil sa reactioneze rapid si nebirocratic schimbarilor de raporturi si echilibre structurale la nivel micro si macro socio-economic.
In afara de rezultate clare si precise in procesul negocierii, Romania mai are nevoie pentru a deveni cu adevarat europeana si de rezultate - tot atat de clare si precise - si in schimbarea unor atitudini si mentalitati. Inainte de toate,va trebui sa intelegem - de la simplu cetatean la ministru si parlamentar - ca fericirea nu o aduc banii, ci modul in care ii folosesti .
Prof.univ.dr. Mircea Cosea, Directorul Departamentului de Integrare Europeana Universitatea Crestina " Dimitrie Cantemir"
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
