Cat adevar este oare in "trasatura" proprie nationala, potrivit careia romanul este intreprinzator si gata sa faca afaceri? Daca romanul este intreprinzator ce intelege el prin acest lucru? Sau o alta intrebare: cat de mult vrea romanul sa riste si sa treaca dincolo de a privi detasat, dar cu invidie, de pe margine si sa "munceasca" pentru propria afacere?
La zece ani de la "intrarea oficiala" in economia de piata, o parte din raspunsuri sunt extrem de amare si poate sterg ceea ce credem noi ca suntem, dar realitatea nu o dovedeste.
Un sondaj CURS publicat marti arata ca nu mai putin de 85% din cei intervievati care nu au nici o firma spun ca nu intentioneaza sa inceapa nici o afacere in viitor. Zece% spun ca vor sa inceapa o afacere, iar cinci% nu stiu sau nu au un raspuns.
Unde a disparut acea trasatura nationala atat de mult cantata ca romanul s-a nascut, de data asta, intreprinzator?
Economia de piata ar fi trebuit sa scoata la suprafata aceasta trasatura, sa o valorifice si sa o imbogateasca. Dar nu este asa.
Da, romanul s-a nascut intreprinzator, dar la stat, pe seama statului, pe banii statului, pe seama altora. Mai putin pe munca lui sau pe banii lui.
Am ajuns intr-o situatie atat de crunta, incat ne intrebam ce vom pune in loc sau cine va pune in loc ceva, pe ruinele societatilor de stat. Tot statul? Sau poate investitorii straini sau actualii investitori romani. Sau va ramane in continuare un loc gol unde ne vom uita cu totii si ne vom aduce aminte de perioada socialista.
Este o problema extrem de importanta ce vom pune in loc, pentru ca de acest lucru va depinde cum va arata Romania.
Probabil ca cei zece ani de tranzitie eterna au secat spiritul intreprinzator, iar oamenii nu mai gasesc nici o motivatie si nici un viitor in a-si deschide propria afacere. Ceva s-a deteriorat.
Daca ne uitam in jur si vedem cum se lupta, inclusiv cu morile de vant, cei care au inceput deja o afacere, sigur ii privim cu ingaduinta pe cei care vor sa faca ceva.
Birocratia a invins, cel putin pana acum, spiritul intreprinzator, iar oamenii nu mai vor sa faca nimic. Doar sa existe intr-o structura a altcuiva, cea mai preferata fiind a statului.
Poate nu este de blamat acest lucru. Imediat dupa revolutie, in primii trei sau patru ani, o parte din romani s-au regasit in mici intreprinzatori, mai mult sau mai putin oficial pe relatia cu Turcia, Bulgaria, Ungaria, Polonia sau Rusia. A fost bine cativa ani.
Totusi, ceea ce este de remarcat este ca o buna parte dintre acesti intreprinzatori faceau acest lucru avand in spate inca o slujba la stat. Ei nu au riscat mai departe sa-si oficializeze spiritul intreprinzator in alte afaceri.
Suntem acum in anul 2000 si constatam ca nu avem in spate motorul care sa scoata economia din groapa in care a ajuns. Ne-am asezat pe margine si asteptam sa vina altcineva ca sa ne ridice. Iar cel mai cautat este statul.
Este crunt sa vezi cum dupa zece ani, oamenii se asteapta ca bunastarea la care viseaza populatia acestei tari sa vina in continuare de la stat. Sondajul CURS arata ca 63% din cei intervievati cred ca bunastarea ar trebui sa vina de la stat. Unde a disparut spiritul intreprinzator?
Dupa un deceniu, ne intoarcem de unde am pornit, iar o parte din lucrurile pentru care s-a strigat in 1989 au disparut. Mult prea putini din cei din actuala generatie se regasesc efectiv in economia de piata. Pentru cei mai multi, economia de piata incepe cu statul si se termina cu statul.
Spiritul intreprinzator a disparut. Daca am putea sa rezumam, am spune in acest moment ca trasatura nationala de intreprinzator privat s-a transformat in intreprinzator de stat. Aici ne aflam in acest moment.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
