Pana la 1 ianuarie 2007 mai avem un an si trei luni. Alergam deja pe ultima suta de metri. Ar fi grav sa ne imbatam cu cuvintele dulci pe care, zilele trecute, le-a rostit un oficial din Uniunea Europeana. Despre economia romaneasca. Sau cu ideea, venita tot dinspre Bruxelles, ca suntem inaintea Bulgariei. Bine ar fi fost sa fim inaintea Finlandei.
Dar ce mai avem de facut? Pentru a avea o reprezentare clara a pasilor inainte pe care-i avem de facut, fara sa alunecam in subiectivism, e bine sa punem in functiune balantele adevarului. Patru dintre ele, in orice tip de economie, dau imaginea cea mai semnificativa a performantelor unei tari. Sau a lipsei de performante. Ele sunt:
1) dinamica produsului intern brut;
2) excedentul sau deficitul intern;
3) excedentul sau deficitul extern;
4) ocuparea fortei de munca. Sa cantarim si sa judecam.
Dinamica PIB este, desigur, o dimensiune relevanta. Datele de pana acum, masurate cinci ani la rand, plus obiectivul pentru 2005, de peste 5 la suta, ne situeaza pe primele locuri din zona. Asadar, nu mai suntem doar detinatori ai "lanternei rosiia??, ci incepem sa concuram si pentru locuri din varful clasamentului. Adaugam aici si batalia cu inflatia, pe cale
s-o castigam. Dar la celelalte capitole?
Da, e nevoie sa ne grabim. De ce? Ah, reformele! Suna deja banal aceasta sintagma - "grabirea reformelor". S-au saturat de ea si intreprinderile, si populatia, probabil ca si politicienii. Dar asta e problema noastra: grabim reformele sau ne taiem singuri craca de sub picioare.
Curios lucru. Cei ce sustin ca
s-au saturat de expresii ca "macrostabilizare", "economie de piata", "reforma intreprinderilor", nu s-au saturat deloc de productivitatea scazuta a muncii, de consumurile mari, de risipa de resurse, de furturile din intreprinderi, toate cuibarite sub mantaua uzata a statului-patron. De la care s-au molipsit si multi dintre patronii intreprinderilor cu capital privat.
De fapt, in economie avem nevoie nu de cuvinte noi, ci de proiecte noi. Numai asa va fi posibila o iesire din impas. Numai asa se va putea trece la o crestere competitiva in Romania, care sa se bazeze pe eficienta economica, pe productivitate intr-o mai mare masura decat pe consumuri suplimentare de resurse materiale, financiare si de forta de munca.
Nu vom reusi insa daca nu vom valorifica mai bine ce avem: capacitati de productie, bani, oameni. Si, mai ales, daca nu vom intelege ca avem nevoie de masuri durabile si nu de focuri de paie. Consolidarea financiara a intreprinderilor constituie o prima urgenta. Cu deosebire, trebuie sa fie gasite repede cai pentru a fi depasita starea financiara fragila din acele intreprinderi unde se irosesc resurse si cresc arieratele. Solutia? O mai buna organizare a muncii. Si un raport adevarat intre salarii si recunoasterea muncii de catre piata.
O schimbare importanta nu mai poate fi amanata. Iar rolul statului nu mai poate fi acela de a sustrage bani publici de la sanatate, invatamant, cultura si administrarea societatii, pentru a-i face cadou intreprinderilor cu pierderi. Statul trebuie sa incurajeze piata. Iar piata trebuie sa asigure climatul necesar intensificarii si diversificarii afacerilor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
