Astăzi am resimţit tristeţea victoriei populismului politic şi aimixtiunii greu explicabile a Curţii Constituţionale în deciziileeconomice. Dreptul la pensie este, într-adevăr, garantat prinConstituţie, dar nu şi valoarea punctului de pensie. Unde în lumeaasta are Curtea Constituţională dreptul de a hotărî cuantumulpunctului de pensie sau regula de calcul al pensiilor?
Or, acum asistăm la următoarea concluzie a Curţii: "dispoziţiileart. 9 referitoare la diminuarea cu 15% a pensiilor cuvenite sauaflate în plată, precum şi a indemnizaţiei de însoţitori pentrupensionarii de invaliditate de gradul I, precum şi cele referitoarela valoarea punctului de pensie utilizat de 622,9 lei din Legeaprivind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibruluibugetar sunt neconstituţionale".
Trec peste limita fragilă cu care s-a luat această decizie: 5pro la 4 judecători contra declarării neconstituţionalităţiimăsurii, la care se adaugă decizia uluitoare a prezervării metodeide calcul complet iraţionale în cazul magistraţilor şi carecontinuă să primească 80% din ultimul salariu. Celelalte pensiispeciale vor putea fi, în schimb, recalculate.
Nu mai insist asupra acestui ultim aspect, dar revin asuprapunctului de pensie. Valoarea punctului de pensie este o decizieeconomică luată de către politicieni, dar complet neînţeleasă decătre cei din urmă. Acum găsesc şi judecătorii în aceeaşiipostază.
În realitate, condiţia pentru ca o ţară să opereze eficient esteca aceia care o conduc să poată efectua calcule economice. La cefolosesc aceste calcule? La asigurarea echilibrului bugetar careconstituie pivotul redresării fiscale a unei ţări. Ea nu apare înConstituţia României, aşa cum e, de pildă, în cea a Germaniei. DarConstituţia României ar trebui să permită efectuarea acestorcalcule economice, care presupun nu doar creşteri constante desalarii şi pensii publice, ci şi diminuări ale lor în situaţii decriză economică şi de deficit bugetar excesiv. De ce? Pentru căsoluţiile optime astăzi, mâine pot să devină neconforme. Înguvernanţa publică fiscală se numeşte inconsistenţă dinamică. Aşas-a întâmplat în cazul creşterii cu 50% a pensiilor în anii2007-2008, care nu poate fi susţinută în vremuri cu contracţiieconomice brutale. Dacă le-am fi crescut rezonabil, de pildă cu30%, nu am mai fi fost astăzi expuşi acestui efort economic şipolitic uriaş.
Cred că s-a creat un precedent periculos în asumareaatribuţiilor Curţii Constituţionale, iar aceste chestiuni va trebuirapid lămurite de către experţii în materie. Efectuarea calculeloreconomice care să dea rezultate doar în sus, adică pe plus, bazatepe argumentul dreptului câştigat, apare ca o aberaţie logică. Vezicazul contrar al salariilor publice, unde a fost acceptatădiminuarea cu 25%.
Efectele economice ale acestei decizii se vor răsfrânge asupratuturor românilor, invariabil şi asupra pensionarilor. Vom asistaîn curând la deciziile optimale de rang doi, date de nevoiasuplimentării pachetului de măsuri de austeritate acceptate decătre Curtea Constituţională şi care nu au acceptat soluţiileoptimale de rang unu, adică cele mai bune din punct de vedereeconomic.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
