• Leu / EUR4.8909
  • Leu / GBP5.7696
  • Leu / USD4.7450
Opinii

Opinie de Mircea Geoană: Argument pentru o coaliţie în decizie în locul deciziilor în coaliţie. De ce aderarea la euro nu ţine loc proiectului de dezvoltare

Opinie de Mircea Geoană: Argument pentru o coaliţie în decizie în locul deciziilor în coaliţie. De ce aderarea la euro nu ţine loc proiectului de dezvoltare
01.05.2011, 23:35 211

Aşa cum ne-am obişnuit de câţiva ani, Guvernul a decis! Intrămîn euro în 2015. În plină criză europeană, cauzată de gestiuneaimprecisă şi superficială a aderării la euro a unui număr de stateşi apoi de modul de reglementare a pieţelor de capital şi aaccesului la credite, ne pregătim să repetăm aceeaşi eroare.

La cererea preşedintelui şi cu participarea BNR a fostorganizată vineri o reuniune închisă a coaliţiei în care s-adiscutat acest subiect esenţial pentru economia României şi "s-adecis". Asta după ce pe rând, atât BNR, cât şi Guvernul, prin vocidiverse şi documente, au exprimat dubii repetate legate atât decapacitatea economiei româneşti de a face faţă aderării în acesttimp, cât şi de înţelepciunea forţării unei asemenea decizii.

Dar acest tip de a asuma "decizii majore" în domeniul economicşi social, care a devenit marca guvernării actuale nu trebuie sămire pe nimeni. Într-o avalanşă de decizii sub titlul reformei,puterea, fără să ţină cont de prevederile constituţionale şi defaptul că România nu este împărţită real între putere şi opoziţie,Guvern şi sectorul privat, capital şi muncă, ci că acestea suntabstracţii cu care operăm în cadrul unui sistem de decizie, face cepoate şi ce ştie. Adică operează inconsistent, impropriu şi uneoriiresponsabil. Decizia stabilirii calendarului aderării la euro esteun asemenea exemplu. O parte din problemă este o chestiune decompetenţă, alta este una de viziune. Sau mai corect de lipsaambelor.

Sunt voci care susţin că acest tip de guvernare, exprimatăperfect prin abundenţa asumărilor răspunderii guvernului şi deaceste decizii în conclav, deşi este neconstituţională, cucertitudine imorală şi uneori ineficientă, este inevitabilă.Slăbiciunile sistemului de decizie românesc forţează guvernul, spunei, să adopte o politică de fiat pentru a grăbi ritmul reformelor.Având în vedere incoerenţa, contradicţiile, natura uneori hazardatăa declaraţiilor şi deciziilor care caracterizează guvernarea,această afirmaţie este ilogică. Iar beneficiul real inexistent.Faptul că una sau alta dintre decizii plac FMI, UE, ConsiliuluiInvestitorilor Străini nu are nimic cu buna guvernare şi succesulreformelor. Nimic, absolut nimic, nu împiedică guvernul săstabilească un set de priorităţi naţionale care să facă obiectulmăcar al unor discuţii reale cu opoziţia şi societatea românească.Asta pentru a ne asigura un front comun şi minim acord pentrudecizii care privesc nu ziua de mâine, ci următoarele decenii.Niciun guvern nu-şi poate permite să o facă de capul său.

Revenind la euro, această decizie, în termeni reali, nu ţinedoar de guvern sau de România, realităţile economice şi politiceeuropene indică o serie de probleme la care trebuie să răspundemînainte de a avea un orizont real pentru aderare. Dincolo departici­parea la mecanismul ratelor de schimb ERM2 şi ansamblulcriteriilor Maastricht legate de deficit, balanţă de plăţi,inflaţie şi rata cursului de schimb, e vorba de o decizie comunăeuropeană. Din păcate, aceste probleme depăşesc în complexitatemicile, dar importantele gafe de gestiune, cum sunt cele legate dedimensiunea reală a deficitului României şi modul său de calculrecent ridicate de EUROSTAT.

Un semnal clar este important, dar cred că şi de această dată amgreşit semnalul abordând mecanicist şi îngust chestiunea euro.Vrând să arătăm stabilitate pentru pieţele de creditare şiinstituţiile europene, indicăm în schimb că suntem incoerenţi şiincapabili să analizăm contextul în care se iau aceste decizii lanivel european. Să fie bine înţeles: nu susţin că 2015 nu este datapotrivită. Spun în schimb că există argumente foarte puternice carecer, pe de o parte, ca decizia să fie atent cântărită, iar, pe dealta, ca procesul să fie foarte transparent. Trebuie să avemobiective şi măsuri clare care să conducă România în nucleul dur alUE, dar nu sub forma unor decizii artificiale şi electoraliste.Aderarea la euro nu e un panaceu şi nu ţine loc proiectului dedezvoltare aşa cum nici aderarea la UE şi NATO nu au fost decâtinstrumente. Mai mult, necorelarea între aderarea la euro,calendarul acesteia şi ges­tiunea dezvoltării economiei româneştiprezintă mari riscuri. Să analizăm patru asemenea riscuri.

O decizie fără pregătire suficientă şi fără să urmezecompetitivitatea economiei este riscantă şi realităţile crizeizonei euro o dovedesc cu prisosinţă. Aşa cum s-a întâmplat în cazuleconomiilor meridionale şi periferice aderarea nepregătită a fostun cadou otrăvit. Independent de opiniile unor comentatori care aulegat incorect aceste decizii de guverne de stânga sau de dreapta,realitatea este că toată Europa a fost convinsă de mirajul forţeimonedei comune şi al avantajelor pieţei de credit ieftin şi stabilfără să analizeze suficient riscurile în lipsa unor instrumente dereglementare eficiente. Ţări cu economii emergente, dar structuralinsuficient consolidate cu o competitivitate reală sub cea aGermaniei au avut brusc acces la "bani ieftini". Explozia deinvestiţii şi de consum intern susţi­nută de influxul masiv de "hotmoney" a dus la o creştere economică susţinută, dar pe termen lungdeficitul de competitivitate îşi spune cuvântul. Vulnerabilităţileinterne ale arhitecturii economice şi monetare a UE şi tensiuneadintre uniunea monetara şi lipsa unei reale coordonări fiscale aucreat o bombă cu ceas. Favorizând indisciplina fiscală la nivelnaţional şi accentuând fenomenele de supraîncălzire, accesul lafinanţare ieftină şi modelul unei "măsuri unice" şi-a atinslimitele. Vulnerabilitatea acestor economii a devenit evidentăatunci când criza financiară a provocat o oprire a fluxurilor carefinanţau creşterea şi pompau deficitele. Deficitul României esteastăzi în scădere prin măsuri care vizează exclusiv dimensiuneabugetară a economiei, nu şi competitivitatea reală, dar accesulîncepând cu 2015 la bani ieftini sub forma participării la euro arcauza acelaşi risc moral ca în cazul Greciei, Irlandei,Portugaliei, Spaniei etc.

Mircea Geoană este preşedintele Senatului şi preşedinteleInstitutului Aspen România

Insăşi experienţa României a arătat cât de repede şi uşor se duc10 ani de creştere economică fără dezvoltare în condiţiile uneicrize financiare. În lipsa unor amortizoare România nu are să fieprotejată în faţa altor cicluri de recesiune. Ca să facă faţă, înlimitele stricte ale zonei euro, nu este suficient să ne dorim odisciplină fiscală. Parghia monetară nu e suficientă în lipsa uneiclarităţi de viziune pentru economia românească şi o bunăînţelegere a contextului european şi global în care evolueazădublată de măsuri palpabile pentru creşterea competitivităţiireale.

O rată a dobânzilor germană pentru economiile meridionale carenu ţinea cont de distanţa între aspiraţia politică a acestor ţărişi realitatea lor economică a contribuit la criza euro. Lipsindmecanismele de corecţie legate de curs şi cu o rată a dobânzilorfixă şi joasă fenomenul bulelor de investiţii a fost inevitabil.Modelul de control practicat de Banca Centrală Europeană şicriteriile Maastricht, care nu au funcţionat la nivelulcheltuielilor şi bugetelor statelor membre, au funcţionat cu atătmai puţin la nivelul economiei reale. Atât preţul muncii cât şi celal terenurilor a suferit o inflaţie reală ascunsă de rata redusă adobânzilor pentru euro care era stabilită la nivelul mărciigermane. Aderarea la euro a României ar avea ca efect ieftinireacreditelor şi creşterea preţurilor ceea ce nu va avea automatefecte pozitive fără o creştere marcată a competitivităţiieconomiei româneşti. Altfel există riscul întoarcerii la buleimobiliare, plus o serie de bule în sectoare ca cel alinfrastructurilor, cel al energiilor regenerabile şi poate înagricultură. Fără o convergenţă reală reflectată în productivitateaeconomiei, asumarea obiectivelor formale legate de inflaţie, cursşi deficit sunt dovedit insuficiente. Ceea ce ne spune guvernul şiBNR este că putem să atingem aceste obiective formale. Nimeni nuspune cum pot să fie atinse cele legate de competitivitatea muncii,a companiilor şi produselor românesti.

Mai exista un risc prin asumarea oarecum aroganta si unilateralaa obiectivului adrerarii. Un risc politic major. Asa cum seintampla in cazul Schengen unde am esuat cu toate cartile in mana,riscam sa transformam aderarea la Euro intr-un esec politiceuropean tot pe propria noastra mana. Pentru aderarea la Schengenexistau reguli clare si prevederi precise in tratate. Romania s-asimtit deci in masura sa creada ca e un lucru decis. Schimbarearealitatilor politice pe continent a vulnerabilizat ceea ce pareaun dat si lipsa de finete in abordari din partea Romaniei atransformat un risc in esec. Este o mare iluzie sa credem ca dupacriza financiara europeana si salvarea in lant a economiilorGreciei, Irlandei, Portugaliei regulile de acces in zona Euro vorfi pastrate. Sa fortam intrarea in Euro pornind de la presupunereaca regulile anterioare se mentin presupune un risc de a genera unal doilea esec major in gestiunea relatiilor noastre fundamentalecu UE.

In aceeasi linie se inscrie graba cu care Romania, care nu faceparte inca din Euro, a aderat la Pactul Euro Plus. Ambitia de ajuca si apartine clubului celor puternici este doar o iluziepericuloasa in lipsa unei economii real competitive si a uneiguvernari eficiente. In conditiile unor probleme structuraleprofunde si a unor realitati fiscale cunoscute Romania nu este pursi simplu in acest moment in postura de a juca in aceasta liga.Cert, ea trebuie sa-si alinieze politicile fiscale si monetareobiectivului si calendarului aderarii si asumarea Pactuluifaciliteaza clarificarea acestora. Insa aderarea formala sideclarativa la obiectivele Pactului si chiar asumarea abuziva siunilaterala de catre guvern a unor politici de austeritate lipsiteuneori de coerenta nu tin loc unor masuri pentru sustinereacresterii economiei si a investitiilor. Nicio decizie de acest tipnu tine loc unei dezbateri serioase nationale. Programul nationalde convergenta este responsabilitatea guvernului dar avand invedere ca efectele sale sunt pe termen mediu si lung, nu este odecizie a guvernului sau doar a Bancii Nationale si cere in modnecesar o discutie la nivelul intregii clase politice si aresponsabililor din economia reala. Cand de exemplu BNP Paribasanunta ca un orizont decent pentru aderarea Romaniei la Euro poatesa fie 2024 consistenta pozitiilor mediului economic si a celuiguvernamental trebuie macar discutata.

Pentru acest motiv Institutul Aspen Romania a lansat inca anultrecut o serie de dezbateri legate de guvernanta economica europeansi implicatiile transformarilor curente pentru Romania. Recent afost creat un grup de lucru coorodonat de Profesorul Daniel Daianupentru a propune o pozitie clara legata de reforma guvernanteieconomice inclusiv Pactul Euro Plus. Rezultatul acestui efortintelectual are sa fie pus la dispozitia publicului pentru unproces de dezbatere si consultare. Dincolo de contributiaromaneasca la dezbaterea europeana legata de subiecte importante,vad in acest proces o sansa reala de educare a discutiei interne invederea unei mai bune decizii. Nu vorbesc despre conferinte si meserotunde, ci despre consultari care sa duca la aceeasi masacompetenta economica din guvern, partide politice, sectorulproductiv si de investitii.

Lectia romaneasca a ultimelor doua decenii dar si a crizeieuropene este clara: este important sa avem un obiectiv si uninstrument de disciplinare a politicilor economice. In acest sensasumarea unui obiectiv de aderare isi are locul sau. Este la fel deimportant sa aratam consistenta in obiective. Dar e iluzoriu sacredem ca simpla afirmare a acestora aduce stabilitatea sifaciliteza cresterea economica si a competitivitatii care sunt defapt conditiile adevarate ale succesului aderarii la Euro. Faraacestea nu vom avea in termen reali nici accesul la credite siinvestitii si nici sprijinul politic necesar aderarii la Euro inorizontul stabilit indiferent ce data este anuntata de guvern lafiecare sase luni.

Am invitat reprezentantii Guvernului Romaniei la Senat pentru aclarifica modul in care adoptam acest tip de decizii. Trebuie sacontinuam dialogul care sa aduca obiectivele formale ale aderariisi calendarul acesteia in linie cu ceea ce ne asumam sustinandPactul Euro Plus si mai ales prin transformarea obiectivelorAgendei 2020 din abstractii in realitati in economia Romaniei. Astainseamna locuri de munca de calitate, crestere economica sicompetitivitate si o corelare a perspectivelor guvernamentale si acelpr ale mediului privat si investitional fara de care obiectivelenoastre raman teoretice. Pentru aceasta insa conditia este sarenuntam la acest mod pacatos si pagubos de a decide unilateral, pegenunchi si in "intre noi" in chestiuni care vizeaza de fapt esentainteresului national. In aceste subiecte macar deciziile incoalitie trebuie inlocuite de o coalitie in decizie.

Mircea Dan Geoana este Preşedintele Senatului Românieişi Preşedintele Institutului Aspen România

AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - vineri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.8909
Diferență: -0,3687
Ieri: 4.9090
Azi: 4.7450
Diferență: -0,0926
Ieri: 4.7494
Azi: 5.7696
Diferență: -0,5858
Ieri: 5.8036
Azi: 5.0380
Diferență: -0,1783
Ieri: 5.0470