După 20 de ani în care s-a dat drumul la afaceri individuale şidupă doi ani de când şi-a făcut propria firmă- are o mică podgorieşi vinde vin - guvernatorul Băncii Naţionale descoperă şi seminunează de cât de greu este să faci afaceri în România.Cinstite.
Câte taxe trebuie să plăteşti, cât de absurdă este birocraţiaactelor care trebuie depuse la administraţiile financiare, cât demulţi oameni inutili sunt la ghişee, cu firme obligate să aibăcalculator, dar care nu pot trimite pe calculator situaţiile cerutede Fisc decât personal. Doar trăim în ţara lui Eugen Ionesco,comentează guvernatorul.
Acum, când face şi el afaceri, confruntându-se mai mult culegislaţia şi cu administraţia financiară decât cu piaţa şi cugusturile clienţilor cum ar fi normal, guvernatorul dă dreptateoamenilor de afaceri, directorilor, consultanţilor, care de ani dezile se plâng sau "trăncănesc" în presă, la televiziuni, laseminarii, la conferinţe, pe unde apucă, de birocraţia statului şimodificările fiscale nesfârşite. Pentru că oamenii de afacerivorbesc şi despre legislaţie grea şi absurdă, şi despre ce seîntâmplă efectiv în economie, în piaţă, în stradă, nu doartrăncănesc despre creşteri de preţuri. O ştire de senzaţie nu maieste de mult o creştere de preţuri, pentru că de 20 de ani seîntâmplă acest lucru, ci faptul că în 2009 aveam şi credeam încreştere economică când ea nu era sau faptul că nu aveam nevoie debanii de la FMI când am avut nevoie de ei.
Săptămânile trecute şeful BNR spunea că şi taxele pe muncă suntmari, adică cele din contribuţii sociale. Acum, când trebuie săplătească şi el taxe din ceea ce vinde (o sticlă de vin costă laguvernator 15 lei, dar în restaurante ajunge la 60 de lei,diferenţa aparţinând lanţului, nu guvernatorului), adică dinpropriul buzunar, îl doare sufletul să plătească aşa de mulţi banila stat şi să nu se vadă nimic concret în economie, îninfrastructură.
Tot e bine că guvernatorul BNR de 20 de ani nu s-a plâns deinflaţie, de comisioanele bancare, de dobânzile mari la creditelede acum (în special la cele în lei) sau de cursul valutar, alteobsesii de ani de zile ale oamenilor de afaceri. Şi guvernatorul nua ajuns la faza în care ar vrea să se extindă şi se duce la bancădupă împrumut, iar aici aude că business-planul nu e bun sau cătrebuie să mai aducă garanţii la credite. Sau când banca va majoradobânzile la credite pentru că CDS-ul a urcat. Guvernatorul esteîncă la început cu afacerea, nu ştie ce-l aşteaptă.
Chiar Mugur Isărescu spunea că i-a semnalat lui SebastianVlădescu, care a fost de două ori ministru de finanţe, ce aconstatat în calitate de proprietar al unei afaceri de care seinteresează pentru a avea unde să se ducă la pensie, iar acesta i-arăspuns că lucrurile se vor rezolva, dar că mai durează.Guvernatorul aşteaptă de numai doi ani să se rezolve ceva, darceilalţi oameni de afaceri aşteaptă de vreo 15 ani.
Pentru cei care conduc şi au condus România din punct de vederepolitic şi pentru care statul plăteşte lunar toate taxele- deci einu trebuie să se îngrijească de ele- aceste plângeri ale oamenilorde afaceri nu înseamnă nimic politic, pentru ca marea parte avoturilor nu de acolo vin. Din business vin banii, pentru că untelefon, un contract, o pilă pusă se plătesc. Iar dacă politicieniiau şi ei firme, ele prosperă "de la sine", în spatele cortinei. Nudegeaba se spune că politicienii sunt cei mai buni oameni deafaceri, nu cei care sunt efectiv în afaceri.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
