Două tendinţe mari sunt la această oră în lume, iar Româniatrebuie să deschidă bine ochii pentru a vedea cum se poate protejade eventualele efecte negative sau chiar cum le poate folosi.
Pe de o parte scumpirea mărfurilor pe plan internaţional, de laaur şi argint până la grâu şi soia, dar şi la carne, cafea saupetrol. Este o tendinţă motivată în mod fundamental de cele douămiliarde de chinezi, indieni şi alţi locuitori ai ţărilor emergentecare intră în clasa mijlocie şi încep să consume. Şocul LehmanBrothers din toamna anului 2008, care a dus la prăbuşireacomerţului internaţional cu 30%, a întrerupt această tendinţă. În2010 a reînceput însă.
Pe de altă parte, a doua tendinţă majoră este injectarea înpieţele financiare a unor cantităţi imense de bani. Chiar înaceastă săptămână, Rezervele Federale, banca centrală a SUA, auanunţat că vor împrumuta 600 miliarde de dolari direct TrezorerieiSUA până la sfârşitul celui de-al doilea trimestru al anuluiviitor, câte 85 mld. lunar. Mişcarea a fost criticată în toatălumea, din Germania până în China, dar este apărată de oficialiiamericani.
În debutul crizei economice, în ianuarie 2008, cu opt luniînainte ca toată lumea financiară să fie aproape dărâmată de şoculLehman Brothers, scriam în ZF: "Banii încep să nu mai aibă valoare,în timp ce aurul, petrolul, grâul, cimentul şi oţelul au explodatîn ultimii 10 ani. Oamenii care manipulează banii pierd, câştigăcei care stăpânesc marfa. În lume sunt tot mai căutaţi oamenii caretransformă lucrurile, inginerii, în dauna finanţistilor. Alchimiatransformării banilor din bani, folosirea resurselor şicompetenţelor pentru a născoci produse financiare tot maisofisticate îşi pierde magia odată cu marea criză a crediteloripotecare din SUA".
Ideea era că scoaterea zăgazurilor politice de acum 20 de ani -căderea Zidului Berlinului - şi revoluţia telecom au permisjoburilor să se mute din Nord şi Vest în Est şi în Sud, iarscăderea salariilor din Vest a dus la criza financiară.
În aceste condiţii, de tendinţă de egalizare pe termen lungîntre plata forţei de muncă între Bangalore şi New York, resurselegeografice vor face diferenţa.
Adică atunci când forţa de muncă va deveni egal plătită va contadoar ce mai are fiecare pe acasă. Apă, vânt, pământ, păduri,petrol.
Ce scrie Martin Wolf, unul dintre editorialiştii FinancialTimes, într-un comentariu intitulat: "De ce au fost resurselenaturale scoase din teoria economică neoclasică?": "Nu există nicieconomie, nici umanitate fără un influx constant de resursenaturale în sistem: ceea ce este deasupra capetelor noastre -soarele şi atmosfera, ce este lângă noi -pământul, marea şi loculîn sine şi ceea ce este dedesubt - metale, petrol sau minerale.Umanitatea nu a creat aceste lucruri, ci le exploatează.Împuţinarea resurselor va deveni un factor mai important pentruevoluţia economiei în următorul secol decât în trecut."
Paradoxal, geografia - adică locul cu tot ceea ce are - devinemult mai important într-o lume globalizată, deschisă, decâtîntr-una cu un zid la jumătate, cum a fost înainte de 1990.
Iar un fost ministru indian amintea recent într-un articoldespre expansiunea Chinei o veche axiomă: "Geografia estedeterminantul real al istoriei şi, prin urmare, determinantulpoliticilor externe şi al securităţii".
Numai cei fără ţară susţin că geografia şi resursele nu mai auimportanţă în noua ordine a lumii. Atenţie maximă la acest discurspericulos. Semnele timpului trebuie văzute la vreme, pentru căaltfel se răzbună.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
