Guvernul încearcă să pună la punct înaceste zile strategia fiscală pentru următorii trei ani. Iniţiativaeste foarte bună, dar problema este că, din păcate, nu este clarîncă nici măcar dacă anul în curs, 2010, se va încheia înparametrii stabiliţi la ultima rectificare de acum olună.
Cu alte cuvinte, situaţia economică prin care trece România estede aşa natură încât bugetele companiilor se fac de la zi la zi.Este statul în măsură să-şi facă un buget pe trei ani de acumîncolo? Ar fi bine, dar astăzi pare destul de hazardat.
Prezent săptămâna aceasta la o întâlnire a ZF Expert, o şedinţădeschisă de redacţie a Ziarului Financiar, domnul Florin Pogonaru,reprezentant al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri, şi-a amintit că în2008, la căderea Lehman Brothers, un oficial al statului argumentacă România nu poate avea bugete multianuale.
Dacă nu putea avea bugete multianuale în 2008, adică după nouăani de creştere economică consecutivă şi când nu se vedea laorizont ce cataclism urma, va putea avea acum?
Dacă statul nu a ştiut cum să-şi administreze rezervele astfelîncât să fie protejat într-o eventuală situaţie dificilă - depresiune asupra cursului, de scădere a veniturilor bugetare - vaputea fi acum atât de inteligent să ştie cum va aloca resursele în2013?
Mai ales că, după septembrie 2008, experţii spun că economialumii a intrat într-o nouă eră - a "singularităţilor", adicăevoluţia este supusă unor fenomene de ruptură cu consecinţe aproapeimposibil de prevăzut.
Sunt bune prognozele şi asumarea unor date pentru viitor, darriscul este să rămână simple cifre pe o hârtie, aşa cum sunt celeale Comisiei de Prognoză, care, până pe 6 septembrie, încă vedeacreştere economică în 2010 în pofida realităţii.
De fapt, întrebarea de bază este: poţi să ai bugete multianualedacă nu ai o strategie de dezvoltare? Şi poţi să ai strategie dedezvoltare dacă nu ai în prealabil parametrii de măsură aidezvoltării?
La această oră, guvernul bâjbâie. Nu are în faţă un traseu, deaceea mişcările par (şi de multe ori sunt) chiar haotice.
Când majorezi TVA într-o noapte nu cu 1%, cum a anunţat recentPolonia că va proceda peste şase luni, ci cu 5%, nu poţi să aicredibilitate dacă propui bugete multianuale pe următorii 3-4 ani.Vor fi uitate.
După septembrie 2008, după intervenţia statelor puternice pentrua salva propriile sisteme financiare de la colaps, cărţile îneconomia lumii se aşază altfel.
România nu a realizat că a venit timpul să acţioneze pragmatic,chiar "cum o taie capul", pentru a ieşi din criză sau pentru fiafectată de criză cât mai puţin. A rămas prinsă într-o gândirefixă, lipsită de creativitate. Nu a realizat că după septembrie2008 jocul a devenit "fiecare pentru el". Nu că şi înainte nu s-arfi gândit aşa, dar nu atât de direct, politicile de susţinere apropriilor companii/economii nu erau aşa de făţişe.
Noi înaintăm în al doilea deceniu al secolului XXI cu o gândirede secol XX, de anii '90. Dar totuşi, între 1990 şi 2010 sunt 20 deani. Este o distanţă de o generaţie. Cei care au luat conducerea în1990 nu gândeau şi acţionau în termenii anilor '60-'70, cidimpotrivă, îşi afirmau diferenţa de gândire, de abordare faţă deacei ani. Şi nu a fost rău. Doar că acum ceea ce era valabil în1990 s-ar putea să nu mai fie.
Pentru că liderii de opinie, adică cei care aveau 40 de ani înanii '90, încă sunt la putere, guvernarea înaintează în parametriconceptuali căzuţi în desuetudine.
Din cauză că au rămas la instrumentele de gândire ale anilor'90, viziunea este blocată. Cu o viziune blocată, degeaba faciprograme multianuale.
Sunt lipsiţi de pragmatism şi aşteaptă totul, ca în acei ani dedupă Revoluţie, de la finanţatorii sau partenerii externi. Nu suntîn stare să vină cu propriile idei despre cum trebuie să arateţara.
Nicio instituţie din lumea asta nu ştie mai bine despre ceea ceavem noi nevoie pentru a ne dezvolta. Însă trebuie să avem oamenicare să şi aibă curajul să spună asta. Soluţiile trebuie săprimeze, nu teoriile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
