Teoria jocurilor ne indeamna sa analizam comportamentul politic din perspectiva luarii de decizii rationale. Fiecare participant cauta sa-si maximizeze castigurile si sa isi limiteze pierderile, fapt ce presupune existenta unei rationalitati din partea jucatorilor. Aceasta teorie aminteste, prin frumusetea sa matematica, de sistemele cibernetice, axate pe o logica simpla, dar clara, a excluderii. 1 sau 0, da sau nu - aceasta logica a transcens din spatiul virtual in realitatea palpabila. Politicienii romani, indiferent de reguli, actioneaza conform acestei logici binare. Nimeni nu vrea sa fie 0 si, prin urmare, se creeaza mereu competitie pentru pozitia 1. Calculele rationale deriva din aceasta logica a excluderii. Politicianul nu actioneaza ca reprezentant, ci in nume propriu, iar scopul sau deriva din raportarea la ceilalti si nu din functia esentiala a unui sistem politic de a rezolva conflictele si de a promova solutii de cooperare. Functia fundamentala a unui politician roman pare insa aceea de a evita cu orice pret solutiile de cooperare si de a castiga unilateral conflictele care apar. Pierderea unei batalii este o varianta inacceptabila, generatoare de frustrare si de declasare.
Presati de comandamentul impunerii in fata colegilor, actorii politici romani uita de comandamentul reprezentarii. De aceea, relatia cu ceilalti nu presupune aproape niciodata cooperare, ci doar conflict. Cooperarea apare atunci cand e utila in rezolvarea unor conflicte cu terte parti, dar niciodata in relatia directa. Aceasta duce la preocuparea pentru castigarea imediata a tuturor bataliilor in care politicienii se implica. Adrian Nastase nu isi face cu adevarat strategii de viitor, ci e preocupat doar sa nu piarda confruntari directe. De aceea, a tinut de scaunul de la Camera Deputatilor, a blocat perchezitia la blocul din Zambaccian si a demisionat pentru a nu fi transformat in "tap ispasitor". Acum, nu pleaca din PSD, crezand ca astfel isi minimizeaza pierderile. Fiecare pas poate fi judecat fie contextual (situatie in care are mereu justificari solide), fie la scara mai larga (caz in care se vede lipsa de strategie in comportamentul fostului premier). Adaptandu-se mereu la ceea ce i se intampla, Nastase devine un personaj reactiv, dispus doar la gestionarea (probabil corecta) a fiecarui caz in parte. Prin tot felul de victorii politice de moment, Nastase se afunda din ce in ce mai tare, conturand imaginea unui politician fara orizont. Nu e singurul care se comporta astfel. Geoana face greseli similare, considerand ca victoriile marunte obtinute in lupta interna de partid ii asigura viitorul la care aspira initial. Tariceanu se lupta pentru functia de premier in posesia careia a ajuns conjunctural, ignorand dezavantajele pe care aceasta lupta le creeaza pe termen mediu. S-ar putea crede ca Traian Basescu e diferit, deoarece nu pare preocupat de luptele politice punctuale. Dar in atitudinea sa predomina tot conflictul, solutiile functionale pentru sistem fiind mereu ignorate. Institutiile pot fi blocate, daca aceasta duce la un castig imagologic propriu, iar credibilitatea sistemului este sacrificata atunci cand nu ii satisface ambitiile.
Dar poate cel mai spectaculos exemplu de lipsa de viziune strategica este modul in care s-au construit partidele politice romanesti. Ele nu sunt lipsite doar de baza de reprezentare, ci si de identitate proprie. PSD-ul s-a dezvoltat pe baza unui antagonism, tot mai evident spre finalul tranzitiei, intre baza tehnocratica si administrativa a activului sau si interesele electoratului asistat pe care partidul a declarat ca il reprezinta. Celelalte partide nici macar nu si-au construit o baza proprie (poate cu exceptia liberalilor), actionand doar ca opozitie la PSD (si la formele sale anterioare). Construirea Aliantei a avut ca scop nu realizarea unor obiective dorite de populatie, ci doar inlaturarea PSD. In consecinta, dupa realizarea obiectivului, Alianta a disparut de facto. Iar criza e acum accelerata tocmai de disolutia tot mai profunda din PSD. Pe masura ce acest partid se prabuseste, celelalte formatiuni isi pierd reperul si sunt fortate sa isi caute noi identitati. Dupa ce ani de zile au ales solutia facila de a actiona ca inamic al PSD, acum trebuie sa isi gaseasca o alta functie. Daca nu se vor adapta rapid, e foarte probabil ca sistemul politic actual sa traverseze o criza fara precedent, care sa duca la un cataclism de tipul celui prin care a trecut Italia la inceputul deceniului trecut.
Politicienii nu apeleaza la strategii, fiindca ei actioneaza doar pe baza de instinct, pe baza vointei de a castiga tot timpul in toate confruntarile in care se implica. Acest obiectiv nu are insa nicio legatura cu functia politica, ci doar cu o interpretare personala a conceptului de putere. Si, mai grav, cu folosirea puterii in interes propriu sau de grup. Functia politica presupune, teoretic macar, folosirea puterii in mod instrumental, tinta finala fiind binele general sau, cel putin, satisfacerea electoratului propriu. O reforma politica reala se va produce doar atunci cand se va urmari redefinerea sistemului politic astfel incat acesta sa ii impinga pe politicieni spre obiective derivate din functia de reprezentare. Iar la aceste obiective se poate ajunge doar respectand regulile cooperarii, si nu pe cele ale conflictului.
Asistam azi la o scadere a increderii in politicieni, desi multi dintre ei vor gasi oricum solutii populiste de a ramane acceptati. Dar adevarata victima a luptelor politice personale este sistemului politic in ansamblu, tot mai putin legitim. Perpetuarea conflictualitatii in relatiile politice face ca intreaga societate sa perceapa aceste solutii ca dezirabile. Or, o societate in care conflictul devine regula se neaga pe ea insasi, functia unui contract social fiind aceea de a gasi forme de rezolvare a problemelor prin cooperare. Altfel ajungem sa ne comportam in virtutea principiului "homo homini lupus", dispusi sa ne transam divergentele doar prin confruntare (verbala sau fizica), fiindca asa vedem la mai-marii zilei, la televizor.
* Dan Sultanescu este analist politic la Institutul PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
