Interventia statului american pe pietele financiare a dat putere opiniilor privind excesele capitalismului, atat de peste Ocean cat si din Europa.
Iata, lacomii bacheri americani au ajuns tot la stat! Iarasi privatizam castigurile si etatizam pierderile?
Intr-adevar, prin preluarea datoriilor de catre Trezorerie, prin fuziunea cu bancile comerciale sau renuntarea la statutul lor, marile banci de investitii sau companii de asigurari din America au ajuns practic la mana banilor populatiei - stransi la bugetul de stat sau in bancile clasice.
Cel mai mare plan de bail-out din istorie, de 700 mld. $, asteapta inca aprobarea Congresului American.
Miliardarul Warren Buffett, presedintele SUA George Bush, presedintele Federal Reserve, Ben Bernanke, secretarul Trezoreriei, Hank Paulson - toti argumenteaza in fata Congresului in favoarea interventiei statului.
Cel mai ghinionist presedinte al Americii - si-a inceput mandatul cu un cataclism (11 septembrie 2001) si il incheie cu un altul, cel financiar din septembrie 2008 - are de aparat acum reduta capitalismului in fata unei Rusii tot mai agresive, chiar daca de data asta fara ideologii in spate, si a uriasei furnici China.
Este greu de aparat ideea de capitalism si de libertate cand cad bursele, bancile si acuzatiile de coruptie.
Dar tocmai aici este cheia. Capitalismul nu inseamna o lunga plimbare prin supermarket, ci competitie, crestere si scadere, castig si pierdere, risc.
Londra, Parisul sau New York-ul nu au fost orase in care oamenii au trait, in masa, la fel de bine ca in prezent si in urma cu 100 de ani.
Creativitatea, curajul si perseverenta in business care au creat bogatia Occidentulului de astazi au avut ca motor dorinta de supravietuire, nu lacomia. Excesul de bani sau de credite de care se vorbeste acum nu mai era caracterizat ca atare daca bancile nu cadeau.
Nimeni nu predica in capitalism - pana aici te-ai imbogatit, ajunge, de aici incepi sa devii lacom.
Unul din cei mai puternici intreprinzatori romani a spus cand a fost intrebat care a fost motorul care il conduce, ce-l face sa se extinda in continuare dupa ce a ajuns la afaceri de 500 milioane de euro plecand de la un depozit de materiale de constructii: "Piata si viata m-au adus aici".
Competitia este cea care te duce inainte, care te indeamna sa iei credite, sa te extinzi, sa lansezi noi produse. Si daca nu o vei face tu, va fi altul in locul tau. Nimeni nu sta pe loc.
In clasa intai, copiii intra in competitie. Pe terenul de fotbal este competitie. Cine este mai lacom, bancherul care imprumuta bani sa faca un nou deal cu randament de 50%, de 100% sau elevul care termina scoala cu 10 pe linie?
America nu este numai Wall Street-ul, partea sa cea mai spectaculoasa. America este Procter & Gamble, care tocmai a anuntat ca va face o fabrica la Ploiesti, este General Electric, Microsoft sau Google, este tara competitiei.
America este sistemul cel mai apropiat de competitia pura, unde nu conteaza cine esti si de unde vii, ci doar ceea ce faci. Este o clasa intai pentru cetatenii lumii.
Dar de ce a fost totusi necesara interventia statului pentru a salva companiile private? De ce a intervenit arbitrul pe teren? Pentru ca mingea zburase peste gard.
Teama cea mai mare este ca oamenii sa nu mai aiba incredere in banci si in moneda. Ce se ascunde de fapt in spatele acestor interventii disperate a bancilor centrale prin care injecteaza lichiditati de sute de miliarde de euro in sistemele financiare? Teama ca raman fara "obiectul muncii". Cand nu mai circula banii, sistemul paralizeaza.
Prin interventia pe piete, guvernul aduce mingea inapoi pe teren. Jocul trebuie sa continue.
- Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
