Rambursarea catre stat a datoriei Petromidia de aproape 600milioane de euro, prevazuta pentru octombrie 2010, este un subiectfierbinte al acestui an.
Atuul Romaniei in recuperarea acestor bani este ca intr-opozitie cheie a negocierilor cu FMI, si anume in cea dereprezentant al Romaniei la Fond, se afla chiar unul din cei treisemnatari ai deciziei prin care impovaratei rafinarii i s-a permisatunci pasuirea la plata a datoriilor de 600 de milioane euro catrestat: Mihai Tanasescu.
La inceputul anului, ministrul finantelor Sebastian Vladescuspunea ca statul ar putea redeveni actionar principal al companieidaca kazahii de la Petromidia nu platesc. Ar putea fi o afacere:kazahii au dat pe rafinarie circa 1,5 mld. euro.
In plus, de cate ori a avut ocazia, ministrul a repetat cabugetul are nevoie de bani. Foarte corect. Presiunea pentru fiecare0,01% din PIB venituri la buget trebuie sa fie uriasa, inconditiile in care pentru al doilea an deficitul bugetar este multpeste criteriile de la Maastricht si economia gafaie in lipsaplanurilor de relansare prin investitii in infrastructura alestatului. Dar pentru 0,5% din PIB, cat reprezinta datoriaPetromidia, grija este maxima.
Si cum sunt semnale ca FMI cere autoritatilor romane o strategieferma pentru recuperarea banilor, pozitia fostului ministru definante al Romaniei, fost trimis al Romaniei la Banca Mondiala siactualmente trimis al Romaniei la FMI, este esentiala.
Dl. Tanasescu va putea sa explice foarte detaliat si foartecredibil, data fiind pozitia sa, cum ar putea fi recuperati baniide la Petromidia, fiindca se implineste in octombrie 2010 termenulunui proces de rambursare amanata a obligatiilor catre stat inceputchiar sub semnatura dumnealui.
Mai ales ca dinspre kazahi semnalele sunt proaste. Ei au anuntatla sfarsitul saptamanii trecute ca ar cere statului o pasuire de3-4 ani a datoriei.
Adrian Nastase, premierul de atunci, si Dan Ioan Popescu,ministru al industriilor in aceeasi perioada, cosemnatari aiordonantei de urgenta emisa pentru reesalonarea datoriei, nu auaceasta sansa, de a fi in continuare intr-o pozitie cheie astatului pentru a negocia satisfacerea intereselor acestuia.
Totusi, pentru Romania ar fi foarte dificil sa nu aiba in 2010ca resursa la bugetul de stat o suma atat de mare. Aproape 600 mil.euro reprezinta 0,5% din PIB.
Dl. Tanasescu chiar vorbeste in ultima perioada, des, despredaca sa majoreze statul sau nu TVA pentru a putea tine sub controldeficitul bugetar. Mai mult, a criticat incetineala guvernului in ase conforma sarcinilor trasate de FMI si spune ca, pana la luareain calcul a unei majorari (eventual "temporare") de TVA, trebuieinstituita o disciplina mai puternica a cheltuielilor si ocolectare mai buna a taxelor. De incasarea banilor de la Petromidianu a spus nimic.
Din TVA urmeaza sa se incaseze in 2010 circa 8 miliarde de euro.La o majorare de TVA de la 19% la 21%, sa spunem, statul ar strangein plus circa 800 mil. euro.
Ar fi pacat ca o intreaga economie sa suporte aceasta majorare aTVA numai din cauza ca statul nu poate recupera la timp ceea cetrebuia sa primeasca de fapt in urma cu sapte ani.
Acesti bani ar putea fi de pilda folositi ca prima sursa laFondul National de Investitii, daca bugetul din 2010 se poatedescurca fara ei. Romania a pierdut investitii masive cum a fostcazul Mercedes sau Montupet (producator de componente auto) dincauza infrastructurii deficitare, iar cu 600 mil. euro se pot face100 km de autostrada.
Stiind foarte bine mecanismul pus la punct in 2003 pentru aputea recupera banii de la Petromidia in 2010, dl. Tanasescu esteastfel printre putinii oameni de stat care pot avearesponsabilitatea si de a implini proiectul inceput atunci.
De obicei, din cauza alternantelor la putere, rareori seintampla ca un acelasi om de stat sa fie in post si cand setermina, se incheie o procedura, un proiect declansat sub semnaturacu ani inainte.
In administratiile din Occident, subiectele importante sunttratate in "dosare". Nimeni nu poate sti mai bine cum trebuierezolvat dosarul Petromidia decat dl. Tanasescu, de vreme ce a fostinitiatorul si semnatarul Ordonantei de Urgenta 118/24 octombrie2003, aprobata de Parlament prin Legea 89/8 aprilie 2005.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
