"Ambetat" de victoria becastelistilor, poporul de microbisti s-a apucat sa strige langa tribuna din Ghencea: "Gigi presedinte!". Scandarea l-a gadilat la orgoliu pe dom' Gigi, care s-a postat voievodal in fata multimii, excitate la culme de mareata biruinta asupra nesaratilor belgieni, si a savurat trufas clipa de glorie precara. Pai, cum sa nu candidezi la presedintie cand gloata ti-o cere? Mai ales ca esti iubitor marturisit de Dumnezeu si imortalizat pana la saturatie in flagrant de smerenie, iar vorba iti este ca si norodul: simpla, poticnita si neterminata. De la tapsanul stadionului la gradina Cotrocenilor nu este, iata decat un pas, pe care democratia il face posibil, in ciuda comentariilor rautacioase ale chibitilor din presa scrisa si vorbita. Dar, la urma urmei, cine sunt prezidentiabilii nostri?
Ar fi , in primul rand, dl. Adrian Nastase, a carui vizibilitate inseamna un efort mediatic considerabil si de durata, avand in spate o masinarie de partid ce a inclus deseori si componentele institutiilor statale. Confuzia nu a fost deloc intamplatoare, seful PSD fiind produsul unui sistem perpetuu, cu adanci radacini in perioada pre- decembrista. Si, tocmai de aceea, cetatenii trebuie convinsi sa voteze o constructie politica cu iz trandafiriu (momentan) si nicidecum personajul. Despre care venerabilul Octavian Paler scria premonitoriu, in 1994, ca "Se vorbeste ca se viseaza presedinte", ceea ce-l determina sa urasca "fotografii care nu-l pozeaza in pozitii avantajoase", "gazetarii care-si permit sa nu se lase intimidati de fumurile lui" si "tot ce nu e legat de sine". Cu "tenecitatea cartitri ce-si sapa galeriile", dl. Nastase a ajuns in pole-position, desi romanii au serioase rezerve in privinta sa. Cica e prea instruit si prea arogant, iubeste luxul si opulenta, e ironic si lacom, are apucaturi de capitalist vorace, chiar daca propavaduieste idealurile social-democrate. Si, pe deasupra, nici nu-l prinde rolul de surogat al Iliescului, handicapul major al fiecarui prezidentiabil cu pretentii la succesiunea emanatului. Poporul acesta emotional si profund melancolic va vota, mai mult ca sigur, cu gandul la dl. Iliescu, de care il leaga o dragoste maladiva si ciudata, greu de explicat prin argumente rationale.
Si parca d-aia l-ar alege pe dl. Traian Basescu - in definitiv, un altfel de Iliescu, unul zbanghiu si frust, dar cu aceeasi trecere la sufletele napastuite-, din dorinta stramoseasca de a-si incredinta grijile si destinul altui parinte bun si ocrotitor al natiei vesnic asistate. Indiscutabil, liderul pedist a inregistrat cea mai spectaculoasa ascensiune politica in perioada post-decembrista, gratie unei smecherii diabolice. Nu una "molatica", "civilizata" si "politicoasa", "vatuita si urbana", ca a principalului sau contracandidat, ci una "triviala", adesea marlaneasca. La portile Orientului insa mitocanii sunt simpatizati si nu dispretuiti, asa ca, neindoielnic domnul Basescu, "speculantul politic", e un tip simpatic, cu "carlig" la mase, de unde se si revendica siret. E unul de-al celor multi, plecat de jos pentru a-si juca sansa, asa ca infrangerea nu va fi un capat de lume. Pe cand la dl. Nastase, "geambasul politic"...
Fostul marinar injura cu talent populist si plebeu, mitocania lui are un farmec aparte, este estetica, nu zgarie auzul, dar da ca dracu' la Cotroceni. Iar gafa cu "tainul" francezilor e in masura sa-i alarmeze serios pe simpatizantii sai si indeosebi, pe nehotarati. Maine-poimaine, o scapare verbala a slobodului viitor sef de stat Basescu ne va arunca in conflicte diplomatice internationale de-o sa ramanem in continuare neintegrati. Neconsolati si neinspirati. Solitar si histrion perfect, dl. Basescu intruchipeaza fidel firea romanului: smecher, descurcaret, insuficient, lipsit de scrupule cand e vorba de propriul interes, pitoresc, nerafinat, dintr-o bucata. Dar telul Romaniei este intrarea in saloanele euro-atlantice, nu?
Din plutonul urmaritor, aflat la distanta considerabila de cei doi, se detaseaza dl. Vadim Tudor. (Ceilalti asigura fundalul sonor al companiei de zgomote si promisiuni electorale. Dl. Gigi Becali e accidentul inevitabil al democratiei ca bascalie damboviteana, dl. Petre Roman e doar tipatul disperat al neimpacarii cu anonimatul si uitarea, stralucirea trecutului apus demult, iar dl. Marko Bela reprezinta expresiaspiritului pragmatic al maghiarimii romane, mereu pe faza si dispusa sa-si negocieze la sange nevoile si privilegiile parelnic minoritare.) Dl. Vadim Tudor este prototipul perdantului in batalia prezidentiala, dar asta nu-l deranjeaza catusi de putin, de vreme ce, datorita harului sau oratoric, partidul are fason parlamentar. Nu si doctrina, caci programul formatiunii peremiste se reduce la discursul ditirambic al poetului banuit de legaturi primejdioase cu vechea securitate ceausista. De aceea, cred, fenomenul politic Vadim Tudor este semnul reactionismului romanesc, al rezistentei la schimbare si al nostalgiilor imposibil de lecuit.
Cine va fi presedintele Romaniei in urmatorul cincinal? Dificila predictie, dar decisiv va fi votul peremistilor si udemeristilor din turul al doilea, ca si cel al "capsunarilor" raspanditi pretutindeni pe glob.
Optiunea acestui din urma segment, de aproape douaa milioane de indivizi, va conta enorm in repartizarea voturilor nu numai la prezidentiale, ci si la parlamentare. Va fi ea pro-PSD (pe considerentul "pesedistii ne-au oferit posibilitatea sa castigam euroi cat n-am visat si ne-am civilizat la locul de munca, in societati imbelsugate ti stabile") sau anti-PSD ("pesedistii, ca sa nu crapam de foame,ne-au izgonit in strainataturile neprimitoare, departe de duioasa batatura natala, printre exploratorii care nu sug 'seva'")? Indiferent de numele noului presedinte, el va fi ales prin sufragiu universal si asta e de ajuns. Deocamdata. Nu s-au implinit inca cei 20 de ani prorociti de nemuritorul Brucan...
* Marian Nazat este avocat. A fost procuror, sef al Biroului de Urmarire Penala
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
