Cine-si mai aduce aminte astazi de Semanatoarea? Numele fabricii, a carei privatizare a fost blocata de sindicat la inceputul anilor '90 nu mai poate fi vazut astazi aproape pe nici o combina. Muncitorii au avut atunci, probabil, dreptate: partenerul strain venea sa-i exploateze, adica sa le foloseasca munca pentru a face profit. Care urma (dupa taxe, fireste) sa intre in buzunarele lui, si nu ale lucratorilor. In alte parti, acest fenomen - detestabil pentru unii - se numeste afacere. Numai la noi e o rusine.
Povestea Semanatorii nu s-a mai repetat, pentru ca sindicalistii din alte locuri au invatat ceva din ea: investitorul e preferabil intalnirii cu o piata concurentiala care nu iarta. Reciproca nu e insa valabila: pentru investitor, intalnirea cu piata din alte zari e preferabila cateodata confruntarii cu sindicalismul carpatin.
Exact ce se intampla zilele acestea la Dacia, unde managementul incearca sa pastreze (sigur, in propriul interes - dar asta e o alta discutie) singurul avantaj competitiv al fabricii: costurile reduse cu forta de munca. In replica, sindicalistii arunca sageti otravite catre capra vecinului (ma rog, colegului) francez: are salariu mare si de-aia fabrica pierde bani. Ca si cum ai putea sa iei - de bunavoie - un om care castiga 5.000 de euro in Franta, si sa-l momesti la Pitesti cu 500. Hai, si-o tuica, ca zona produce. O alta plangere e aceea ca francezii au adus utliaje vechi, chestie care va avea impact asupra calitatii. Ca si cum utilajele noi de dinaintea privatizarii dadeau calitate pe banda rulanta...
Problema celor de la Dacia e insa in alta parte: e greu sa-i castige de partizani pe cei care au mers macar o data cu masinile facute de ei din '70 si pana acum doi-trei ani. Pe de alta parte, e adevarat ca lucratorii de la Colibasi sunt obisnuiti cu salarii mai mari. Si asta pentru ca, ani de-a randul, multi si-au completat veniturile cu piesele scoase discret din fabrica (sa nu-i spunem furt, ca doar oamenii munceau pentru ele!). Fenomenul acesta s-a oprit dupa sosirea francezilor, nu fara conflicte mocnite intre muncitori si cei de la echipele de paza.
Dincolo de toate, greva vine intr-un moment in care fabrica trebuie sa scoata un nou model. Pierderile, probabil exagerate de management, nu sunt asa de mari tocmai pentru ca masinile nu se vand asa de bine si exista inca stocuri. Ori tocmai la asta ar trebui sa se gandeasca sindicatul: noua masina - si nu greva - e cea mai buna sansa pentru cresterea salariilor. Daca Renault nu opreste pierderile, nu va ramane aici doar pentru frumusetea Fagarasului. Iar romanii vor avea in curand de ales intre cateva modele, foarte aproape de cifra magica de 5.000 de euro. Vor avea grija de asta rusii si ungurii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
