Nimic nu te ajuta in Rusia. Literatura mai ales te zdrobeste. Apuca-te sa visezi, de cum vezi padurile de mesteceni, dintre aeroport si centrul Moscovei, la clasici, la filmele lui Tarkovski, in care aerul sta, tulburat doar de puful plopilor. Stalin, Lenin...
Toate iti raman in fundul mintii asa cum au venit: imprumutate. Ce este real, tot ceea ce vezi in Rusia, tot ce poti smulge in doua zile, din Moscova si Sankt Petersburg costa. Bani. Altfel, ai o singura posibilitate: sa dormi in mausoleul lui Lenin. Doar acolo e gratis.
Romanul ajuns prima oara la Moscova, se gandeste inca din autocar, pe drum, intre aeroport si centru, la ce altceva decat la sovietici. Mintea, indelung ametita de povestile durerilor ultimilor 50 de ani, cauta ceea ce-i trebuie: steaua sovietica, uniforme militare, caschete intarite. Trece pe langa sediul fostului KGB si se destinde. Cladirea, o cazemata enorma, gri, e ca in parerile lui despre cum ar trebui sa fie Rusia: un monolit inexpugnabil, la departare profesionala de centru. Pe ferestre trec in goana reclame enorme, ca in Romania, cu firme de lux, fete perfecte zambind. Soferul vorbeste ruseste, rade. E stirb, ca Nikita Mihalokov in "Gara pentru doi". Iti explica de unde vine KGB si-apoi iti zice ca inca nu ai intrat in Moscova. Moscova e inca departe desi tu ai mers zeci de kilometri. Abia esti intr-o suburbie, in unul din cele 10 orase satelit. Te lasi in voia cladirilor care-ti trec sub ochi. Nici nu vezi oamenii. Seamana atat de mult cu cei de-acasa: gospodine cu plase in mana, asteptand cuminti "rata" pentru centru, in statii de autobuz pustii. Blocuri ghetou si deodata , dupa alte zeci de kilometri - mai mereu esti avertizat ca aici distantele sunt astronomice si notele de plata la taxi, pe masura - vezi Universitatea Lomonosov. Aici, ultimul bastion al prejudecatilor despre Moscova a cazut. De parca cladirea, copiata fidel de sovietici, in tarile satelit, Polonia, Romania, s-ar fi suprapus peste clonele ei si deodata, s-ar fi autodistrus. Moscova, orasul de la 1100, a izbucnit dintr-o data sub ochiul curat: bulevarde largi, respirand spatiu, zeci de poduri surori aruncate peste raul Moscova, cladiri germanice pe maluri, Petru cel Mare, in mijlocul raului, o statuie de bronz neagra, imensa. Sub soare, la chei, iahturi pe care pranzul costa o avere. In jur pe strada Ladele nationale (sunt ieftine, asa ca majoritatea rusilor si-o permit), cateva Volgi, marci straine si, din cand in cand, ratacit, atemporal, un camion din anii '60. Nimic nu a mai atins, chiar de-atunci, din primele clipe, forta misterioasa a acestui oras uimitor. Kremlinul? Gorki Park? Istoria a facut de ras in cativa ani emblemele sovietice. Piata Rosie? Este o piata la care au construit, de la 1100 - de cand printul Vladimir Vladimirovici Dolgoruki a aruncat o sageata pe locul unde sa construiasca o cetate intarita in calea tatarilor (kremlin - cetate), Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare, Ecaterina cea Mare, palate, biserici, dependinte. Si Hrusciov a construit in Kremlin cladiri administrative. Dar cine are astazi ochi sa-i caute ctitoria? Si de ce? Din Piata Rosie, din Kremlin sar in ochi, se tintesc acolo, cu turlele lor aurite, inalte, bisericile. Nenumarate, vesele sau singuratice: Vasili Blajenii, construita de Ivan cel Groaznic, in cinstea unui sfant care a prezis marele incendiu din Moscova sau marea catedrala alba, a carui mester a fost intemnitat si lasat sa moara. Era prea frumoasa. Piata Rosie este astazi asemenea oricarei piete nobile din lume: in linistea ei, bate turnul cu ceas Spaski si lucesc turlele bisericilor. Mausoleul, altfel gandit la vremea lui, ca monument de arta, construit din granit si labradorit (piatra semipretioasa grava), azi pare in plus. Lenin doarme linistit inauntru. Cu rusii e mai greu. Aruncati in economia de piata dupa atata viata sub ochii atator tatuci, acum, ei trebuie sa invete sa se descurce singuri in valtoare. Si uite-asa se intorc pe nebanuite clasicii rusi din memorie, cand observi cate o mamaie, infofolita, vanzand tigari sau bere, din pungi de plastic, sau de pe ziar, pe strada. Berea la negru costa 20.000 de ruble, iar vodca, marea majoritate contrafacuta, cam 60.000. Asa ca, dupa atatea biserici si dupa atata istorie, dai seara, intr-o piata dosnica, mai jos de Piata Rosie. In inima unei interesectii, in intuneric, o mana de barbati stau in jurul unui butic. Seamana cu smenarii de pe Magheru. Nu se aude nici o manea insa. In jurul lor, zeci de sticle de bere goale, insirate pe trotuare, lasate la intrarea in metrou. Stau acolo si beau bere ieftina in intuneric, la picioarele unei statui. Un monument dedicat Marelui Razboi de Aparare a Patriei. In Piata Manejului, de langa Piata Rosie, saracia nu e asa sumbra ci nonsalanta. Rusii se amesteca aici cu occidentalii care-si permit sa dea bani pentru a vedea"noptile albe" ale Rusiei, tara unde la 12 noaptea e lumina inca si se lumineaza pe la 3. Rusoaicele, fragile, iti aduc aminte de mestecenii de pe drum. Stau lungite pe iarba, doua cate doua, ca femeile de dupa razboi. Gazonul e impecabil si ele, ca florile, pe iarba, band bere ieftina din sticla. Candoarea lor mai da aer flacarii de la mormantul Eroului Necunoscut. In jur, unii mai scot un ban din fotografiile cu iguane si soparle, iar batranicile isi intind superoferta de bere la intrarea in Mall. Un baiat de 5 ani rade. Parintii il fotografiaza cu flacara Eroului Necunoscut.
Orasul rusesc al luminilor
La Sankt Petersburg e mai simplu. Esti pe Nevski Prospekt, celebra Nevski Prospekt, artera comerciala. E-o zi intunecata, cerul e cenusiu, cu nori adusi de vanturile Marii Baltice. Preturile sunt prohibite. Pe cladirile impecabile, baroce, reclame, firme scumpe si in Occident. O cafea intr-o taverna cu bolta pictata - un trubadur in ciorapi, curtand o doamna, imagine peste care din cand in cand trece o musca - 100 de ruble. In bar, pe o polita sunt insirate bancnote. Normal, esti pe Champs Elysee-ul rus, aici unde ar fi de prost gust sa fie ieftin. Ce poti face decat sa contempli, linistit, prin ferestre ultimele modele Nike si Adidas, pantofii de 6000 de ruble, cam 200 de dolari?! Deodata incepe sa tune si sa fulgere. Este ora doua. La Moscova, cele doua femei sinucigase cecene tocmai se arunca in aer. Pe Nevski Prospekt, rusii, prin ploaie, sar in maxi-taxiuri. Francezii, in taxiuri. Te strecori prin galerii, acolo unde e uscat si bine. Iar preturi, iar matriose. Matriosele, papusi populare rusesti sufera si ele de economie de piata. In lumina ultimelor evenimente istorice au aparut matriosele cu Vladimir Putin si cu Bill Clinton. Cu George W. Bush nu prea. Si, tocmai cand incepusesi sa te incalzesti putin, iesi in strada si...Ingrozitor, descoperi ca te-ai ratacit. Din cer toarna, tu nu stii o iota ruseste, afara de "spasiba" si "dasvidania". Umbli cum poti, ajungi pe chei, apa Nevei spumega. Aici, intervine personajul colectiv, marele popor rus. Il descoperi intr-un subsol, sub forma a doi portari de 60 de ani si a unei domnisoare tinere si blonde. Cu apa siroind pe tine, nu stii decat sa arati trei degete, ora trei, si sa zici "Ermitaj". Un rus cu cascheta, asezat la birou, pune mana pe telefon si cheama un taxi. Celalat, stirb, semn bun, vorbeste continuu cu tine, ruseste, si rade. Adica nu te-ngrijora. De fapt, poate spune orice, dar e bine. In fond, simti caldura Maicii Rusia. In fine, taxiul ajunge, opreste si la drum, catre Ermitaj. Nici nu ai inceput bine sa te gandesti comd, cum seamana toate cu personajele lui Ilf si Petrov, inclusiv taximetristul, ca incepe o discutie din viata: cat sa ne coste drumul. Taximetristul zice ca disctam mai incolo, ca de fapt Ermitaj, Ermitaj, dar unde? Muzeul are 5 intrari. Prin minte iti defileaza posibilitatile taximetristilor degenerati, ale unui oras strain plin de apa, in care ai putea ramane fara bani. Panica ingreuneaza negocierile financiare. In plina cearta, amutesti. Prin parbrizul incetosat de ploaie, deodata vezi cum drumul se termina in mare. O clipa, o fractiune de secunda uiti unde esti. Din geam, vine catre tine, o altfel de Venetie, Venetia rusa a lui Petru cel Mare, palatele sale, construite pe insulele de pe Neva. Taximetristul fuge cu banii si ramai la Ermitaj. Esti in orasul rusesc al luminilor. Murat si suparat, ce contezi? Cheiul din fata Ermitajului este libertatea insasi: Neva peste care s-au purtat razboaie intre rusi, finlandezi si suedezi, se zbate chiar acum, cenusie, sub ochii tai. Nu-i vezi capatul. Pare ca e doar a doua parte a cerului si intre ele, prins, fericit, orasul tarilor si imparatilor rusi. Aici nu exista Lenin, nu exista steaua sovietica. Ce inseamna 100 de ani de istorie, fata de istoria seculara a Nevei? Departe de Ermitajul cotropit de popoarele de turisti, Tarskoe Selo. Numele palatului iubit al imparatesei Ecaterina a ll-a, cea Mare, vine din finlandeza. Nu este un loc fermecator, poetic sau gratios. Este un simbol al Rusiei seculare, al puterii imperiale, al culturii si felului de viata rus din secolele de aur. Palatul este o bijuterie: dincolo de portile aurite, treci de peluzele tunse, urci si intri din sala, in sala, printre saloane cu pereti pinacoteca, cu mobilier sculptat, tapetele o reverie, costume ale nobilimii, ceasuri vechi, tavane sculptate. Rusia imperiala, culta si pretentioasa este in in Marea Sala a Balului, o incapere cu peretii si tavanul auriti, lumina multiplicata de oglinzi. In Palat, exista camera de chihlimbar, primita de Petru cel Mare de la imparatul austriac Wilhelm al ll-lea. Peretii sai sunt in intregime tapetati cu ambra rosie, cu lucire mata. Restaurarea ei a costat statul rus o avere. Dar totul a trebuit sa fie gata la timp, pentru ca Vladimir Putin a invitat, recent, la sarbatorirea a 300 de ani de fondarea orasului in care s-a nascut - Sankt Petersburg - liderii intregii lumi. I-a chemat in cel mai european oras al Europei, aici, unde sovieticii par sa nu fi existat niciodata. oana.iurascu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
