Libanul se afla in pragul unui nou razboi civil. Noua civili palestinieni au fost ucisi si alti 70 raniti ieri dimineata, in timpul bombardamentelor armatei libaneze impotriva taberei de refugiati palestinieni de la Nahr al-Bared, in nordul Libanului.
Atacurile de ieri sunt o continuare a luptelor care au izbucnit langa tabara Nahr al-Bared, nu departe de orasul Tripoli, unde un post de control al armatei a fost atacat de membrii gruparii islamiste Fatah al-Islam. Gruparea Fatah al-Islam a fost creata anul trecut, de dizidenti ai gherilei pro-siriene Revolta Fatah. Autoritatile libaneze afirma ca gruparea reprezinta mai degraba o acoperire a serviciilor de informatii siriene, dar acuzatiile sunt respinse atat de grup, cat si de Siria.
Spre seara zilei de duminica, luptele au incetat, armata libaneza neavand dreptul sa patrunda in taberele palestiniene. Insa, fortele libaneze au incercuit tabara si au supus-o unor tiruri repetate de artilerie grea. Tot duminica, cu putin timp inainte de miezul noptii, violenta a izbucnit si in capitala Libanului, la Beirut, printr-o explozie care a devastat parcarea unui centru comercial. Numarul victimelor inregistrate in cele doua zile de violente se ridica la 66.
Confruntarile de duminica de la Nahr al-Bared sunt cele mai violente altercatii interne dupa razboiul civil care a inceput in aprilie 1975 si s-a terminat in octombrie 1990. Ca si acum, in urma cu 30 de ani, in 13 aprilie 1975, razboiul incepuse cu atacuri razlete. Cativa oameni inarmati au intrat intr-o lacas al crestinilor din Beirut, ucigand mai multi credinciosi. Dupa doar cateva ore, crestinii au organizat o ambuscada, omorand, la randul lor, 27 de reprezentanti ai comunitatii palestiniene din Liban. Acesta a fost inceputul razboiului civil.
Libanul, cea care si-a disputat de-a lungul istoriei cu Shanghaiul titlul de Parisul Orientului, este o fosta colonie franceza. Si-a dobandit independenta in 1943, prorocindu-i-se rolul unui far calauzitor al convietuirii armonioase, democratice si prospere dintre arabii musulmani (cam 60% din populatie) si arabii crestini (cam 40%), asteptat sa devina "Elvetia Orientului Mijlociu". Solutia gasita pentru impacarea taberelor a fost una care garanta conservarea divizarii religioase, in vigoare pana in prezent.
Astfel, presedintele tarii este catolic maronit (cea mai numeroasa comunitate crestina din Liban), premierul musulman sunit, iar presedintele parlamentului musulman siit. In legislativul de la Beirut locurile au fost impartite in mod proportional intre musulmani si crestini. Armonia relativa care parea sa se instaureze ca aplicare a acestui model s-a transformat rapid intr-un conglomerat detonant, compus din religie si geopolitica care a dus la izbucnirea razboiului civil.
Consecintele au fost dezastruoase: aproape 200.000 de morti si o economie distrusa. Dupa razboiul civil, incheiat prin acordul de la Ta'if (Arabia Saudita), tara a ramas sub ocupatia Siriei, 35.000 de soldati stationand pe teritoriul micului stat. De-a lungul timpului, Siria a jucat un rol important in influentarea vietii politice a Libanului, pe timpul Imperiului Otoman actualul teritoriu libanez fiind administrat de Damasc. Chiar daca ambele state si-au castigat independenta la sfarsitul primei conflagratii mondiale, nationalistii arabi le-au privit intotdeauna ca pe un singur stat, Siria si Libanul neavand niciodata relatii diplomatice formale.
Punctul maxim al influentei siriene s-a consumat in 2004, cand sub presiunea Damascului premierul libanez de atunci Rafi Hariri a votat prelungirea mandatului presedintelui prosirian Lahoud, decizie urmata de demisia mai multor ministri, de incercarea de asasinare a unuia dintre demisionari, fostul ministru al economiei Marwan Hamadeh, si ulterior de demisia premierului Hariri, in semn de protest.
La 14 februarie 2005, fostul premier libanez, care devenise un personaj incomod, este asasinat, impreuna cu alti 22 de oameni, in urma unei explozii ce a avut loc pe traseul coloanei oficiale, in centrul Beirutului, provocand o crestere constanta a sentimentelor antisiriene la Beirut.
Astfel, dupa confruntarile din Liban, dar si din Israel, care a atacat ieri pozitii ale miscarii Hamas din Fasia Gaza ca raspuns la atacurile repetate cu rachete ale islamistilor, Orientul Mijlociu redevine scena unor confruntari violente caracterizata perfect de termenul "libanizare". Termenul se refera la o gama larga de situatii politice, sociale si economice a caror rezolvare pare refractara, iar razboiul redevine, cum spunea Aristotel, preferabil pacii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
