Intalnirea de la Versailles, desfasurata la inceputul saptamanii, dintre presedintele francez Jacques Chirac si cancelarul german Angela Merkel a fost prezentata de diplomatii ambelor state drept inca un semn al soliditatii parteneriatului franco-german care timp de decenii a actionat drept motorul integrarii europene. Dincolo insa de declaratiile de curtoazie, relatiile actuale dintre Paris si Berlin nu mai sunt cele din epoca celebrelor prietenii Mitterand-Kohl sau Chirac-Schroeder, asta si pentru ca in timp ce steaua noului lider german este in continua ascensiune, cea a presedintelui francez sta sa apuna. In spatele consensului aparent exista mai multe chestiuni in care Parisul si Berlinul au viziuni diferite. In ceea ce priveste Tratatul Constitutional european, presedintele Chirac a afirmat ca cele mai importante prevederi ale acestuia ar putea fi valorificate in cadrul unui nou Tratat de tipul celor de la Maastricht, Amsterdam sau Nisa, pentru a da coerenta institutionala Uniunii largite. Aceasta propunere franceza a fost intampinata cu raceala la Berlin, Angela Merkel comparand un astfel de demers cu "a culege bomboanele de pe tort". In schimb, Germania si-a anuntat intentia de a relansa dezbaterea cu privire la Constitutia UE la inceputul anului urmator atunci cand va detine si presedintia Consiliului.
Nici recentele declaratii ale presedintelui Chirac in ceea ce priveste disponibilitatea Frantei de a recurge la arma atomica in cazul unui atac "terorist" sau venind din partea "unui stat care sustine terorismul" nu au produs prea multa incantare dincolo de Rin. Opozitia germana a condamnat unanim aceste declaratii pe care le-a considerat iresponsabile si i-a cerut lui Merkel sa ridice aceasta chestiune in cadrul intalnirii bilaterale cu Chirac. Guvernul de la Berlin a ales sa nu comenteze pe aceasta tema si sa precizeze ca declaratiile franceze nu sunt in nici un caz conectate cu chestiunea programului nuclear iranian, acolo unde asa-numita "troica europeana", alcatuita din Franta, Germania si Marea Britanie este implicata in gasirea unei solutii diplomatice.
Cele doua tari au opinii diferite si in ceea ce priveste reducerea TVA-ului pentru anumite servicii cum ar fi mesele la restaurant, asa cum a promis Chirac electoratului francez. Initial, Merkel s-a declarat ostila unei astfel de initiative, insa ca un gest de bunavointa fata de partea franceza si-a manifestat ulterior disponibilitatea de a amana luarea unei decizii transante in aceasta privinta.
In fapt, aceasta flexibilitate a Angelei Merkel pare sa fie principalul sau atu. Considerata complet lipsita de experienta in ceea ce priveste politica externa, fosta protejata a lui Helmuth Kohl a surprins pe toata lumea prin debutul sau spectaculos pe scena internationala. Marele sau succes diplomatic se leaga de negocierile pe seama perspectivei financiare europene pentru perioada 2007-2013, atunci cand Germania a fost cea care a venit cu solutia salvatoare pentru intreaga Comunitate. Merkel a propus atunci un compromis intre oferta bugetara luxemburgheza si cea britanica. Nu doar ca Merkel a reusit sa evite caderea Uniunii intr-o criza profunda, insa a stiut sa-si castige si aliati in cadrul Comunitatii prin decizia de a renunta de bunavoie la o parte din banii destinati estului Germaniei in favoarea Poloniei. Desi suma (100 mil. euro) nu era mare, acest gest a fost primit cu multa satisfactie de catre Varsovia.
Un alt demers al lui Merkel bine primit pe arena internationala este incercarea de a relansa parteneriatul transatlantic cu Statele Unite, serios compromis in timpul mandatului lui Gerhard Schroeder. La capatul lungii intrevederi pe care a avut-o cu Angela Merkel, presedintele Bush a numit-o "prietena a libertatii". Aceasta apropiere fata de administratia americana nu a impiedicat-o insa sa critice chiar inaintea vizitei intreprinse in SUA mentinerea centrului de detentie de la Guantanamo Bay din Cuba, ceea ce a fost extrem de bine primit de catre opinia publica germana.
Merkel a reusit de asemenea sa redefineasca politica germana fata de Rusia fara a abandona proiectele economice de interes comun, cum ar fi gazoductul baltic. In discutiile cu presedintele Putin, Angela Merkel nu s-a sfiit sa abordeze chestiuni spinoase precum razboiul din Cecenia, problema drepturilor omului in Rusia sau relatiile Moscovei cu statele din fostul spatiu sovietic. Merkel este si primul cancelar german care in timpul unei vizite in Rusia se intalneste cu activistii pentru drepturile omului si cu reprezentantii opozitiei.
Toate aceste succese diplomatice, ca si atitudinea ei pragmatica din politica interna acolo unde s-a declarat partizana "pasilor marunti, dar multi", au facut din Angela Merkel cel mai popular politician german din ultimii zece ani, conform unui sondaj efectuat de televiziunea ZDF, avand o rata de aprobare de 85%. Analistii se intreaba insa daca aceasta "luna de miere" a cancelarului german are sanse sa se mentina si dupa ce se vor vadi dificultatile aparute in cadrul coalitiei de guvernamant alcatuita din crestin-democrati si social-democrati, care sunt adversari naturali in politica germana. Se poate totusi ca Angela Merkel sa le dovedeasca inca o data tuturor ca are mai mult potential de lider decat lasa sa arate deoarece, asa cum o caracteriza fostul cancelar german Helmuth Kohl, "ea se deosebeste de Schroeder prin faptul ca nu este un produs de PR, ci are opinii".
La scara europeana insa, Merkel duce deocamdata lipsa de un partener pe masura, tinand cont ca autoritatea lui Jacques Chirac este compromisa, iar Tony Blair are o atitudine ambigua in privinta UE. Poate dupa alegerile prezidentiale din Franta din 2007, Merkel isi va gasi partenerul alaturi de care sa duca Uniunea mai departe.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
