Regele Mihai l a acordat saptamana trecuta un interviu Oxford Business Group, la Palatul Elisabeta, in care isi aminteste de perioada instalarii comunistilor, la Bucuresti, din care redam extrase.
I: Ati primit atat Legiunea de Merit de la Harry Truman cat si Ordinul Victoriei de la Stalin?
R: Plasati cum eram, intre Est si Vest, am fost victime ale ambelor parti. Nu a fost usor sa schimbam aliantele in timpul celui de-al doilea razboi mondial si apoi a urmat invazia sovietica. Incercand sa scapam de un lucru, am cazut prada altuia.
I: Ati amenintat cu abdicarea, in 1942, pentru a va impotrivi deportarii evreilor romani, in Polonia?
R: Niciodata chestiunea nu s-a pus in termenii abdicarii. Mama mea (Regina mama, Elena a Greciei -n.n.) a luptat pentru evrei, pentru ca ea credea ca drepturile omului trebuie tratate nepartinitor. A venit la mine, intr-o dimineata, si mi-a spus ca daca acest ordin va fi indeplinit, lumea isi va aminti de mine ca de Mihai cel Groaznic. Impreuna cu Patriarhul am avut mai multe intalniri cu Rabinul Safran, care ne informa despre ce se intampla. Am facut ceea ce am putut.
I: Prin arestarea lui Antonescu, in august 1944, ati fost ori laudat pentru a fi scurtat razboiul, ori criticat ca ati netezit calea comunistilor. Cum raspundeti acestor acuzatii?
R: Ne-am gandit ca tot ce se intampla in Europa de Est era doar o situatie temporara, care se va schimba la sfarsitul razboiului. Ne-am asteptat sa fim lasati sa recosntruim Romania singuri, nu datorita sovieticilor ci datorita aranjamentelor politice facute inainte si dupa razboi. Intr-adevar am scurtat durata razboiului cu un numar bun de luni, dar din nefericire, rezultatele pentru Romania nu au fost cele la care am sperat.
I: Pe 30 decembrie 1947, majestatea Voastra v-ati intalnit cu Petru Groza si Gheorghe Gheorghiu Dej, chiar in acest palat. Ne-ati putea povesti ultimele zile din 1947, cand ati abdicat?
R: (...) Primul ministru a venit sa ma vada, impreuna cu o delegatie neanuntata, in care era prezent si Gheorghiu Dej, atunci secretar general al Partidului Comunist. Dupa un discurs lung, Groza mi-a dat o foaie de hartie. I-am spus : "Multumesc foarte mult. O voi citi si iti voi da eu un raspuns". Am intrat intr-o incapere alaturata. Telefoanele fusesera taiate si garda mea fusese inlocuita de politia rusa. Cu cateva luni inainte, avusese loc o demonstratie a studentilor, in sprijinul monarhiei, evident, in acelasi timp, un mars impotriva comunismului. Au fost cu totii arestati si mi s-a spus ca, daca nu semnam hartia, urma sa fie executati. Nu mi-am putut asuma o asemenea responsabilitate.
I: V-ati inchipuit ca liderii comunisti vor instala un regim atat de brutal?
R: Oamenii acestia erau foarte destepti si bine pregatiti. Era extrem de dificil sa fi putut anticipa de ce erau in stare, dar am avut un fel de intuitie in ceea ce il privea pe Dej. La sfarsitul razboiului nu earu in romania, decat 500 de comunisti. In urmatoarele luni, milioane de oameni au fost fortati sa intre in Armata Rosie. (...) Am cautat ajutor la aliati. Aveam relatii stranse cu americanii, si, intr-o masura mai mica, cu britanicii, dar, desigur, ei primeau ordine de la Washington si Londra. la acea data, nu cunosteam intelegera infama dintre Churchill si Stalin, care impartea zonele de infleunta din balcani. Erau declaratiile de la yalta, care spuneau ca popoarele isi vor alege singure pe cei care trebuie sa le guverneze. "Ce faceti in Romania nu corespunde proincipiilor de la Yalta", i-am spus lui Vasinski. La care mi-a raspuns: "Aici, Yalta sunt eu". oana.iurascu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
