În 2013, Andra Turcanu a deschis magazinul din Băneasa, a treilea spaţiu după atelierul din Pipera şi un alt magazin pe Calea Dorobanţilor: „De aici s-au legat foarte multe lucruri, prin simplul fapt că aici era un tranzit foarte mare de clienţi, cumpărători sau bineînţeles oameni care voiau să se plimbe. Loulou s-a făcut remarcat ca unul dintre foarte puţinele branduri româneşti care la momentul respectiv prezent în Băneasa Shopping City; cred că atunci eram al doilea brand care a intrat în Băneasa, după Irina Schrotter”. În acelaşi an, a participat şi la expoziţia Who’s Next din Paris, iar după prima şedinţă foto a fost acceptată să îşi expună colecţiile în cadrul evenimentului ce avea loc la sfârşitul lunii ianuarie 2013. Cheltuiala pentru deplasarea respectivă a fost de 27.000 de euro (a inclus materia primă, rezervarea standului şi deplasarea a trei persoane). „Era o investiţie mare, pe care am făcut-o cu greu la acel moment şi eram oarecum speriaţi fiindcă ni s-a spus că abia la a treia participare puteam să ne întoarcem acasă cu comenzi”, explică Andra Turcanu. Totuşi, nu s-au întors de la prima participare la un târg internaţional de profil cu mâna goală, ci cu comenzi de peste 30.000 de euro.
Au urmat alte participări la târguri internaţionale, în Kazahstan, la Tokyo Fashion Week, în Dubai şi Abu Dhabi şi a observat că majoritatea comenzilor primite veneau din zona Golfului, astfel că a descoperit potenţialul zonei respective. Graţie evenimentelor la care a participat, a început să contacteze şi să dezvolte relaţii şi parteneriate cu magazine de specialitate şi multibrand din această regiune. „Am cunoscut figuri importante de acolo, iar la scurt timp după ce am început activităţile în zona Golfului, am fost contactaţi de consulul onorific al României în Arabia Saudită, care reprezenta un grup de investitori saudiţi care veniseră în România cu alte proiecte de investiţii; spre exemplu, voiau să dezvolte oraşul cibernetic de lângă Cluj sau proiecte în agricultură.”
Ajunşi în România, investitorii arabi au rezonat cu numele brandului, se pare că Loulou în limba arabă înseamnă perlă, un simbol respectat în spate în ţările arabe; totodată, investitorii au văzut poziţia bună pe care o avea magazinul în centrul comercial din Băneasa, adică la intrare. „Era un fel de pop-up store, cu un design şi concept realizat 100% de mine şi de echipa mea. Aceşti investitori au venit, au văzut magazinul, au rugat colegele de acolo să îl contacteze pe proprietar; eu lucram în atelierul din Pipera în momentul acela, dar m-am întâlnit cu ei. Cred că nu se aşteptau ca cineva care are un magazin în mall să fie atât de tânăr, şi să fie fată; totuşi, după primele întâlniri mi-au spus că colaborăm. După trei luni în care nu am mai primit niciun semn de la ei, am fost sunată de la Consulatul Arabiei Saudite şi mi s-a spus că delegaţia urma să vină în perioada imediat următoare pentru a discuta cu noi.”
La discuţii a însoţit-o tatăl ei, a urmat o vizită oficială a ei şi a tatălui său în Arabia Saudită; pentru că era femeie, au fost făcute demersuri la nivel consular ca să pot obţine viza. „Am avut şansa să cunosc acolo prinţi, oameni de afaceri, acest domn conducea una dintre cele mai importante companii de construcţii din Arabia Saudită. Erau oameni extraordinari, cu studii la universităţi elitiste şi de prestigiu, aveau cunoştinţe vaste în domeniul economic, cu standarde cel puţin la fel de ridicate ca în Europa”, descrie ea câteva din lucrurile care au impresionat-o la unul din primele contacte cu această cultură. După această vizită, a sosit şi oferta primită din partea investitorilor: „Am primit de la ei o propunere de investiţii. Voiau să cumpere pachetul majoritar de 65% din companie şi asigurau şi un plan de dezvoltare cu investiţii anuale de 1,5 milioane de euro în următorii patru ani. Suma oferită pentru acest pachet majoritar de acţiuni era de 600.000 de euro.”
Pachetul cu care ar fi rămas, de 35%, o făceau să piardă controlul asupra afacerii, astfel că au luat decizia să refuze oferta, despre care spune că era colosală pentru stadiul de dezvoltare de atunci al companiei. „Chiar dacă era cu siguranţă mult mai simplu să îi am pe aceşti oameni în echipă - din punctul de vedere al dezvoltării, din punctul de vedere al penetrării în ţările arabe, în zona de Golf, am refuzat. Am ales să mergem pe calea cea grea. A fost într-adevăr un drum foarte lung, care este în continuare greu, şi complex: cere multă organizare, multă investiţie din resurse proprii, multă muncă, multă atenţie, multe cercetare.” La scurtă vreme a primit o propunere să se înscrie într-o competiţie pentru a deschide un magazin în galeriile Lafayette din Dubai Mall. „Din peste 60 de branduri care au făcut în paralel cu noi demersurile de a penetra şi de a intra în galerii, noi am fost printre puţinii cinci designeri acceptaţi şi singurii din România la acea vreme.”
Loulou împlinise trei ani de la înfiinţarea afacerii şi având experienţa deschiderii de magazine pe piaţa locală, tânăra antreprenoare îşi imagina că nu va fi foarte complicat un astfel de pas, lucru care s-a dovedit fals. „A fost vorba despre o investiţie de 300.000 de euro, structurată în dezvoltarea relaţiilor şi activităţilor pe care noi le-am făcut în zona Golfului înainte de a deschide acest proiect (identificarea pieţelor, în deplasările mele şi ale echipei, cât şi pentru identificarea de noi buyeri, dezvoltarea de relaţii comerciale, investiţia în stocul de marfă şi bineînţeles, în concepeerea magazinului pe care îl avem acolo, în decembrie 2014”.
Înţelegerea cu reprezentanţii galeriilor presupunea că, în cazul în care vor reuşi să genereze vânzări bune, îşi vor păstra spaţiul. „Nu doar că am făcut vânzări foarte bune, dar am făcut vânzări record.” Acesta nu este însă singurul magazin deschis de Andra Turcanu în afara graniţelor: în 2016 au investit 300.000 de euro în deschiderea unui magazine în Melbourne, Australia, aflat într-o zonă consacrată pentru casele de modă, chiar lângă brandul cunoscut la nivel international Zimmermann. „Proiectul acesta se află într-o fază incipientă, este nevoie de mai mult timp pentru ca lucrurile să intre pe o traiectorie bună.”
În categoria realizărilor recente intră şi inaugurarea unui atelier de producţie în Slobozia. „În Bucureşti există o problemă legată de găsirea de personal în general şi, mai ales, una legată de personalul care trebuie să ştie o meserie. Cererea pentru acest tip de servicii este foarte mare şi oferta foarte mică pentru meseriaşi adevăraţi; am considerat că este momentul să dezvoltăm o secţie de producţie şi într-un alt oraş. Alegerea Sloboziei se leagă şi de motive economice, costurile din acest oraş fiind mai mici, dar şi de recrutarea de personal.” Un argument în plus a fost tradiţia în indutria textilă. „Au fost fabrici cu mii de oameni care s-au închis şi au lăsat pe drumuri oameni foarte buni pe domeniu”, spune antreprenoarea, care completează că a reuşit să recruteze oameni calificaţi; cum industria textilă nu mai funcţiona, aceştia erau angajaţi în alte domenii.
Andra Turcanu spune că şi-a propus ca acest business să fie clădit pe norme de conduită pe care le urmează şi atunci când îşi alege furnizorii. „Acum trei ani apăruse în media internaţională un material video care făcea referire la magazinele mari care exploatează oamenii şi, uneori, copiii, care lucrează în unităţile de producţie din zonele asiatice. Când am început să-mi identific furnizorii (materialele sunt aduse în proporţie foarte mare de pe pieţele externe, peste 90%, nu le găsim aici şi acolo ajungem direct la producători), nu am lucrat cu ei până când nu am făcut vizite la fabricile lor de acolo. S-a întâmplat să văd ceva ce nu mi-a plăcut şi am refuzat ofertele respective chiar dacă preţurile, pentru anumite materiale, erau mai mici decât la furnizorii pe care i-am ales ulterior.”
Andra Turcanu admite că, deşi face ce îi place, acest lucru nu este uşor: „Iubesc foarte mult ceea ce fac; expresia dacă faci ceeea ce îţi place, nu va trebui să munceşti nicio zi în viaţa ta, se aplică şi în cazul meu. Însă este un efort foarte mare, oboseala tot se adună la un moment dat. Nu este greu să faci un business, este greu să-l menţii şi este şi mai greu să-l dezvolţi. În fiecare zi există probleme mici sau mari.” În prezent, atenţia ei se împarte între dezvoltarea businessului şi ridicarea acestuia la nivelul de casă de modă: „Trebuie să funcţionez pe ambele planuri, atât ca economist, cât şi ca designer - economiştii sunt pragmatici, iar designerii sunt aerieni, de aceea eu mă şi autointitulez câteodată o fată cu picioarele în două lumi, fiindcă eu trebuie să fac faţă provocărilor din ambele domenii în fiecare zi.”
Din discuţiile avute cu reprezentanţii caselor internaţionale de modă a reieşit că este atipic modul în care ea îşi conduce afacerea, atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere al designului: „O casă de modă pare ceva foarte frumos din exterior, dar este de fapt o activitate despre care eu cred că are o complexitate dublă faţă de afacerile standard, implică atât partea de creaţie şi de inovaţie, cât şi partea de business efectiv.”
În fiecare zi, face şi treaba de manager - a urmat şi cursuri de leadership, de management, a avut traineri personali, a învăţat cum să-şi conducă mai bine echipa. „Cred că undeva în definiţia unui antreprenor ar trebui să se spună: e o poveste atât de frumoasă şi o muncă atât de grea în spate, încât trebuie să ai nervi de oţel şi trebuie să te loveşti de multe situaţii - unele plăcute, altele mai puţin plăcute, unele delicate.” Chiar dacă visează la recunoaşterea pe care o primesc casele de modă internaţională, conştientizează toate etapele pe care le are de parcurs în continuare: „Trebuie să fim conştienţi că fiecare dintre noi are de parcurs mai multe etape şi că aproape toate sau cel puţin, etapele de la începuturi, vor fi foarte grele. Cine îşi doreşte să fie antreprenor trebuie să fie pregătit să fie un luptător, să înţeleagă că în momentul în care ai un eşec trebuie să ţi-l asumi, să încerci să-l depăşeşti şi să mergi mai departe fiindcă aceasta este diferenţa la urma urmei între un învingător şi un învins. Nu există învingător care să nu fi fost vreodată învins, există învingători care au mers pur şi simplu mai departe.”
