Rapoartele de monitorizare privind "Problematica egalitatii de sanse pentru femei si barbati" realizate in tarile candidate la Uniunea Europeana confirma ca egalitatea intre femei si barbati nu este la acest moment o realitate.
Plata diferentiata pentru barbati si femei reprezinta un aspect problematic pentru toate statele monitorizate (Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania si Romania).
Cele mai recente date arata ca in Romania barbatii castiga cu aproximativ 30% mai mult decat femeile aflate in situatii de munca similare.
De asemenea, stereotipurile privind rolurile traditionale ale barbatilor si femeilor impiedica obtinerea unui echilibru intre responsabilitatile familiale si cele de serviciu. Aceasta problema este determinata si de alti factori: servicii insuficiente de ingrijire a copiilor, servicii comunitare foarte scumpe, anumite prejudecati care le sunt insuflate copiilor de la o varsta frageda, etc.
In plus, in toate statele monitorizate, se inregistreaza un nivel scazut de sensibilitate la drepturile legate de egalitatea de sanse si nediscriminare pe baza de sex, atat la nivelul societatii, cat si al sistemului juridic. Angajatii nu sunt informati cu privire la prevederile legale adoptate recent in domeniu, astfel incat violarea principiilor tratamentului egal pentru femei si barbati este foarte rar sesizata in justitie.
Romania are o lege care sa asigure femeilor sanse egale in promovarea profesionala si protectia lor in cazul in care unii sefi cred ca functia le da si dreptul la favoruri sexuale din partea subalternilor. Prin egalitatea de sanse si tratament intre femei si barbati in relatiile de munca se intelege accesul nediscriminatoriu la:
a) alegerea ori exercitarea libera a unei profesii sau activitati;
b) angajare in toate posturile sau locurile de munca vacante si la toate nivelurile ierarhiei profesionale;
c) venituri egale pentru munca de valoare egala;
d) informare si consiliere profesionala, programe de calificare, perfectionare, specializare si recalificare profesionala;
e) promovare la orice nivel ierarhic si profesional;
f) beneficii, altele decat cele de natura salariala si masuri de protectie si asigurari sociale.
Angajatorii sunt obligati sa asigure egalitatea de sanse si tratament intre angajati, femei si barbati, in cadrul relatiilor de munca de orice fel. Astfel, este interzisa discriminarea prin utilizarea de catre angajator a unor practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex, in legatura cu relatiile de munca.
La randul lor, angajatii au dreptul ca in cazul in care se considera discriminati dupa criteriul de sex sa faca sesizari, reclamatii ori plangeri catre angajator sau impotriva lui, daca acesta este direct implicat. In cazul in care aceasta sesizare/reclamatie nu a fost rezolvata la nivelul unitatii prin mediere, persoana angajata care justifica o lezare a drepturilor sale in domeniul muncii are dreptul sa introduca plangere catre instanta judecatoreasca, dar nu mai tarziu de un an de la data savarsirii faptei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
