1. Italia este a opta economie ca mărime a lumii şi a patra în Europa. Statul avea un Produs Intern Brut de 1.548 miliarde de euro în 2010, pe când Grecia a avut un PIB de 305 miliarde de euro, adică o economie de aceeaşi mărime ca aceea a oraşelor Dallas, Fort Worth şi Arlington în Dallas, SUA. Pentru comparaţie, România are un PIB de circa 125 mld. euro.
3. Nivelul datoriei este important deoarece Italia este una dintre cele mai mari pieţe pentru datorii guvernamentale din lume. Temerile că guvernul nu va putea plăti ceea ce datorează pe obligaţiunile suverane au dus costurile de împrumut ale acestui stat peste nivelul de 7%, prag la care Grecia, Irlanda şi Portugalia au fost nevoite să ceară ajutor financiar internaţional.
4. Creşterea costurilor de finanţare demonstrează că investitorii şi-au pierdut încrederea în forţa financiară a Italiei. În acest context, marile agenţii de evaluare financiară au redus ratingul datoriilor italiene şi au avertizat că vor urma alte retrogradări.
5. Viteza creşterii randamentului este de urmărit. În aprilie 2010 yieldul bondurilor elene era la 7%, iar în mai ajunsese la 12%, ceea ce a împins Grecia în braţele FMI. În cazul Irlandei, în noiembrie 2010 a fost 7%, în decembrie 2010 9% şi a urmat bail-out-ul, iar în cazul Portugaliei era 7% în noiembrie 2010 pentru ca în mai 2011 să vină intervenţia FMI.
6. Luna trecută, la o reuniune a liderilor europeni, premierul italian Silvio Berlusconi a promis reforme de amploare în Italia. Scrisoarea "de intenţie" de 14 pagini includea angajamentul de a majora vârsta de pensionare la 67 de ani până în 2026, măsuri care să faciliteze concedierile de către companii, vânzări de active şi alţi paşi care să îmbunătăţească mediul de afaceri. Aceste reforme n-au mulţumit pe nimeni şi s-au lovit de rezistenţa politicienilor şi de scepticismul oamenilor de afaceri.
7. Analiştii de la Capital Economics estimează că dacă randamentele obligaţiunilor italiene continuă să crească, Italia va fi nevoită să strângă 650 de miliarde de euro în următorii trei ani. Dacă guvernul va trebui să găsească bani pentru susţinerea sistemului bancar, împrumuturile s-ar putea ridica la 700 de miliarde de euro. Analiştii consideră că Italia nu are aceste sume şi va trebui să recurgă la ajutorul EFSF, fondul de salvare al zonei euro, care în prezent dispune de resurse de doar 440 de miliarde de euro.
8. Fondul special EFSF al Uniunii Europene nu ar avea destule resurse în cazul în care Italia ar avea nevoie de o intervenţie. Ar urma chiar Banca Centrală Europeană în acest joc al neîncrederii pieţelor, ceea ce ar fi dramatic. Iar o întoarcere a Italiei la liră ar aduce întreaga zonă euro în pericol.
9. Impactul asupra SUA este insuficient asimilat, pentru că degeaba insistă autorităţile americane că băncile din SUA nu au expunere directă pe Italia, dacă au în portofoliu zeci de miliarde de euro de CDS-uri, adică poliţe de asigurare a riscului de neplată a datoriilor suverane.
10. Neîncrederea că reformele asumate de Italia vor putea într-adevăr aduce ţara într-o poziţie solidă faţă de investitori, având în vedere mărimea economiei şi a inerţiei cu care astfel de măsuri dure îşi fac simţite efectul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
