Sotheby’s şi Christie’s, cele mai mari case de licitaţie din lume, se întrec pentru banii bogaţilor de două secole. Mereu atenţia publicului a fost pe obiectele de preţ, de la vaze scumpe la picturi de Van Gogh, care şi-au schimbat proprietarii cu ajutorul specialiştilor angajaţi la cei doi rivali. A fost însă nevoie ca un acţionar să facă scandal pentru ca şi strategiile firmelor să fie puse sub microscop, scrie The Wall Street Journal.
În timp ce Christie’s încearcă să atragă interesul oamenilor mai puţin bogaţi, care preferă să cumpere opere de artă pe internet, Sotheby’s s-a reconcentrat pe deservirea clienţilor săi tradiţionali, milionarii. Diferenţa de abordare este vizibilă în galeriile din New York ale celor două case. Vizitatorii sunt nevoiţi să urce la etajele superioare din turnul de sticlă al Sotheby’s până ajung să vadă un tablou sau o sculptură scumpă, în timp ce oferta la Christie’s include canapele şi măsuţe de cafea.
Efectul se vede în cifre. Vânzările de obiecte de artă ale Sotheby’s au scăzut cu 7% anul trecut, la 5,4 miliarde de dolari. Christie’s, deţinută de miliardarul francez François Pinault, a anunţat vânzări de 6,3 miliarde în 2012, cu 10% mai mult decât în anul precedent. Christie’s şi-a menţinut avantajul şi în prima jumătate din 2013, cu vânzări de 3,6 miliarde de dolari, comparat cu 3,1 miliarde de dolari la Sotheby’s.
Daniel Loeb, un investitor şi colecţionar care deţine 9,3% din acţiunile Sotheby’s, a criticat strategia „incoerentă“ în ceea ce priveşte internetul a casei de licitaţii, cât şi lipsa de agresivitate în atacarea segmentului de artă contemporară, dominat în ultima vreme de Christie’s. Într-o scrisoare adresată acţionariatului, Loeb a cerut demisia preşedintelui şi CEO-ului William Ruprecht.
Sub conducerea lui Ruprecht, Sotheby’s a renunţat acum opt ani la a mai organiza vânzări de mobilă sau alte piese mici. Obiectele cu preţuri sub 5.000 de dolari reprezentau doar 2% din afacerile anuale Sotheby’s, însă specialiştii casei erau nevoiţi să le acorde la fel de multă atenţie cât primeau piesele mai scumpe, a explicat directorul casei. În plus, casa a constatat că clienţii care cheltuiau 5.000 de dolari pe obiecte de artă rar ajungeau să cumpere obiecte mai scumpe.
Astfel, Ruprecht şi-a îndemnat angajaţii să se concentreze pe cei mai bogaţi colecţionari ai lumii şi să încerce să închidă cât mai des vânzări de peste 100.000 de dolari. În 2012, Sotheby’s a vândut 35.000 de opere de artă, la un preţ mediu de 127.000 de dolari. Cu şapte ani înainte, preţul mediu era de 59.000 de dolari.
În schimb, Christie’s urmăreşte să-şi extindă baza de clienţi, indiferent câţi bani sunt dispuşi aceştia să cheltuiască, firma ocupându-se chiar şi de vânzări de 200 de dolari. Astfel, profitul se strânge puţin câte puţin, iar avantajul Christie’s stă tocmai în gama largă de obiecte oferite, crede CEO-ul Steven Murphy. Mai mult, vânzările de opere mai ieftine contribuie mai mult la marja de profit a firmei decât cele mai scumpe, de artă impresionistă, modernă sau contemporară.
Diferenţele dintre cei doi rivali se mai văd şi în vânzările pe internet. Pagina web a Sotheby’s oferă informaţii despre licitaţii viitoare, dar puţine obiecte sunt şi ofertate online. În schimb, Christie’s a organizat 60 de licitaţii exclusiv online pentru diverse obiecte, de la bijuteriile lui Elizabeth Taylor, la fotografii făcute de Andy Warhol.
Părerile actorilor din piaţă sunt împărţite în ceea ce priveşte succesul pe termen lung al strategiilor celor două firme. Sergey Skaterschikov, un specialist de la banca de investiţii IndexAtlas Group, crede că Sotheby’s trebuie să se încumete să facă experimente acum că şi-a depăşit criza. „Şi-au pierdut foamea şi acum trag în continuare de modelul care cred ei că funcţionează.“
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 15.10.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
