Tanarul cu alura de sportiv nu aduce deloc a patron. Se plimba cu agilitatea unei feline pe muchia acoperisului de biserica. Chiar si din turn, privelistea este ametitoare. Omul ce poarta salopeta in loc de costum si ham in loc de cravata intinde mana.
"Sunt Alex, SC Voodoo SRL, "Magie la inaltime". Un slogan destul de normal pentru o afacere axata pe alpinismul utilitar.
Ca mai toti prestatorii de servicii la inaltime, Alex Szabo e pasionat de alpinism.
"Ne-a placut ce faceam si am mutat alpinismul la oras", spune simplu tanarul patron, in timp ce-si pregateste sculele pentru o noua ascensiune. Membrii echipei lui isi asuma orice fel de munci la inaltime: spala geamurile magazinelor cu multe etaje, zugravesc sedii de firme sau hoteluri, vopsesc stalpi sau antene ori instaleaza paratrasnete.
Biserica din Baile Felix
Oamenii lui Alex tocmai au ispravit de "pictat" cu ulei de in biserica de lemn din centrul Bailor Felix. "Uleiul protejaza lemnul impotriva cariilor", explica Remus, asociatul lui Alex.
Alex e sus pe turnul inalt, infipt in cer ca o sageata. aindrila scartaie, iar varful pare sa se legene in bataia vantului. Cu pensula intinde uleiul pe acoperis, iar cu cealalta mana a inconjurat varful clopotnitei. "Acolo, sus, te simti mic si neajutorat", spune Remus.
"Cel mai tare a fost cand am vopsit macarale in portul Galati. La 60 de metri inaltime deasupra Dunarii. Pana urcam, deja oboseam. ai noaptea ma visam pe macara".
Nici un loc nu e prea sus pentru cei care si-au facut din pasiune o sursa de castig. Anul acesta, ministrul turismului le-a dat de lucru cand a ordonat ca fatadele tuturor hotelurilor de pe litoral sa fie zugravite la inceputul sezonului estival.
Un milion intr-o jumatate de zi
Alpinistii spun ca meseria lor nu e mai riscanta ca altele. "Te obisnuiesti. Dupa un timp, iti schimbi perceptia asupra spatiului. Iar golul de dedesubt nu te mai sperie", spune Alex.
Asociatii zic ca merita. "Au fost si perioade cand am facut un milion intr-o jumatate de zi, la spalat de geamuri". Pretul unei lucrari se stabileste in functie de suprafata pe care se lucreaza si de tipul muncii prestate: zugraveli, renovari, vopsiri etc. "Ar fi mult de lucru, dar firmele nu prea au bani sa cheltuie pe imagine".
Alpinistii stau, uneori, toata ziua atarnati in corzi. "Daca tragi de timp pentru ca lucrarea sa para mai dificila si mai complicata, pierzi o sansa de a lucra in alta parte. Nu stii niciodata ce primesti de lucru maine si va trebui sa refuzi".
Patronii alpinisti au planuri de viitor. "Cand vom fi prea batrani ca sa mai lucram pe coarda, sper sa munceasca altii pentru noi. Da' pana atunci mai e mult!".
De la munca la negru la "operatori de alpinism"
Adi Lascu este un alt oradean care a intrat in acest gen de afaceri. A invatat meserie de la pionierul muncii la inaltime, Dorel Borodan. Cu putin timp in urma, el si oamenii lui au curatat Cetatea Oradiei de tonele de vegetatie si pamant care ii acoperisera zidurile timp de decenii.
"Meseria asta a aparut odata cu cladirile inalte. Pe vremea lui Ceausescu se lucra la negru, cu scule confectionate artizanal". Alpinismul utilitar nici macar n-a figurat in nomenclatorul meseriilor din Romania.
"Acum i se spune operator de alpinism. Dar nu stie nimeni in ce grupa de munca se incadreaza sau alte amanunte de genul asta".
Alpinistii oradeni s-au gandit chiar sa infiinteze o scoala de profil. N-au avut noroc. "La Directia Muncii ne-au spus ca nu stiu cu ce se mananca meseria asta".
Tinerii isi castiga painea sfidand zilnic moartea. Dar Adi spune, si el, ca riscurile merita asumate.
"Daca ritmul comenzilor ar fi constant, ar fi o meserie tare banoasa. Asa, nu te imbogatesti din ea, dar nici nu mori de foame. Prinzi o lucrare si zici "mama, ce de bani am luat". Dar daca stai si-i imparti, vezi ca iti ies cam doua milioane pe luna"...
Nici unul dintre ei nu spune insa ca ar dori sa-si schimbe meseria. "Adrenalina e un drog natural, creat de organism. Dupa un timp, devii dependent de locul de munca", sustine Alex Szabo.
Concurenta muntenilor si a osenilor
In Oradea functioneaza zece firme de alpinism industrial. Metodele alpinistilor utilitari sunt mai ieftine si mai eficiente decat cele clasice, bazate pe folosirea schelelor. Pana sunt montate schelele, alpinistii si-au si terminat munca.
ai cheltuielile sunt mai mici, echipamentul lor fiind mai ieftin si mai usor de transportat decat cel traditional din constructii. "Am avut o lucrare unde numai chiria pe care beneficiarul ar fi trebuit sa o plateasca primariei pentru trotuar era mai mare decat tariful nostru", spune Adrian Lascu.
Concurenta e acerba si nu tocmai loiala. "Afisajul la inaltime a fost acaparat de muncitori veniti din sudul tarii, care lucreaza pentru nimic, iar la vopsitul stalpilor de inalta tensiune muncesc oseni in conditii de securitate foarte precare".
Piata romaneasca "oficiala" a alpinismului industrial cuprinde cam 50 de firme, din care 15-20 in Bucuresti. Exista cinci mari domenii unde sunt necesare prestatiile alpinistilor. In primul rand, publicitatea outdoor, devenita in ultimii ani o sursa din ce in ce mai profitabila de contracte pentru firmele de alpinism industrial.
Urmeaza lucrarile la fatadele cladirilor, incepand cu spalarea geamurilor si terminand cu pictura de biserici sau cu desenele si siglele de pe fatadele diverselor sedii de companii.
Alt domeniu este cel al lucrarilor industriale pentru Armata, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si companiile de telecomunicatii, pentru care alpinistii monteaza relee si antene.
Urmeaza constructiile, unde alpinistii participa la repararea de cladiri, biserici, uzine, centrale termice, silozuri, dar si la expertizarea cosurilor industriale sau a altor elemente de constructii greu accesibile.
Ultimul domeniu unde sunt necesari alpinistii utilitari este taierea copacilor, cele care fac comenzile fiind primariile, dar si persoanele particulare.
Un alpinist utilitar poate castiga in Romania minim 100 de dolari pe luna, in medie 300-400 de dolari, iar maximul din perioada de vara poate atinge 550-600 de dolari, in conditiile in care exista multe comenzi.
Cat despre relatiile de pe piata, intre firmele de alpinism utilitar se poate vorbi mai curand de solidaritate decat de concurenta. Sunt cazuri cand o firma "cedeaza" alteia o parte din oameni pentru o lucrare si apoi castigurile se impart, sau se face schimb de comenzi.
Asemenea relatii se explica prin ascendentul comun al tuturor celor care practica meseria - urcarea pe munte ca sport de grup, unde si pericolul, si mandria de a ajunge sus se impart intre tovarasii de catarare. Crenguta Nicolae
Alpinismul utilitar si alpinismul industrial sunt titulaturi echivalente ale unei activitati care a existat in Romania si inainte de 1989, dar a fost inclusa in nomenclatorul meseriilor abia in 1991-1992.
Dan Vasilescu, presedintele Asociatiei Profesionale a Alpinistilor Utilitari din Romania (care reprezinta, incepand de anul trecut, interesele a 28 de firme de alpinism utilitar din tara) isi aminteste ca pe atunci, cel care facea lucrari la inaltime fara schela se numea "operator alpinist interventii", iar pana ca normele de protectie a muncii pentru o asemenea activitate sa se cristalizeze a fost nevoie sa mai treaca destui ani.
Dan Vasilescu conduce si singura firma care organizeaza cursuri de specializare pentru alpinisti utilitari, in colaborare cu Agentia Nationala pentru Ocupare si Formare Profesionala. Un curs dureaza in medie o luna de zile si costa in jur de 50 de dolari.
In peste trei ani, de cand sunt organizate cursurile, Dan Vasilescu a avut cam o mie de elevi. Acestia nu provin, cum s-ar crede, din randul somerilor, ci sunt, in majoritate, oameni care au in spate mai multi ani de alpinism sportiv si cunosc deja procedeele tehnice de baza, unii fiind chiar speologi sau salvamontisti.
A doua categorie de cursanti sunt ingineri angajati in firme care au nevoie curenta in activitatea lor de alpinisti utilitari, in principal companiile de telecomunicatii. Elevii preferati sunt insa cei din prima categorie, pentru ca sunt deja familiarizati cu escalada.
"Nu e vorba de tehnici care se pot invata de la zero peste noapte; e mult mai greu sa te descurci ca alpinist utilitar decat pe stanca, in munte. In plus, e neaparat necesar ca toti cei ce fac aceasta meserie sa cunoasca si sa respecte toate regulile de protectie a muncii. Cati din cei care lucreaza pe cladiri poarta casca, de exemplu?", spune Dan Vasilescu, referindu-se la multimea de lucratori neautorizati care "strica piata" alpinismului utilitar in Romania.
Marius Birau, patronul firmei bucurestene Vertical Service, considera ca lipsa de calificare a falsilor alpinisti industriali, cunoscuti ca "pantofari" sau "paltonari", ii expune la accidente si ii impiedica sa lucreze profesionist: "Ei creeaza despre alpinismul industrial imaginea unei prestatii ieftine, care nu necesita cine stie ce pricepere si nici macar un echipament anume".
Birau spune ca este extrem de simplu, pentru cine vrea sa faca astfel bani, sa-si cumpere echipament de la orice magazin de articole sportive. El estimeaza ca aceasta concurenta neloiala va inceta sa mai fie o problema abia peste patru-cinci ani, cand piata se va stabiliza. Crenguta Nicolae
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
