Adrian Rus, tax partner la firma de audit şi consultanţă Ernst&Young, a spus luni, la emisiunea de business ZF Live, care se desfăşoară în fiecare zi de luni până vineri de la ora 10.00 la 11.00 dimineaţa şi este transmisă pe site-ul live.zf.ro, că cel mai mult apelează la preţurile de transfer companiile din financiar, bancar, capital market, automotive, producţie şi distribuţie.
Ce a spus la emisiune Adrian Rus:
- preţurile de transfer reglementează tranzacţiile care au loc între părţi afiliate, între părţi ale grupurile internaţionale
- sumele în România privind preţurile de transfer sunt relativ mici în comparaţie cu cele din UE
- serviciile de consultanţă şi management sunt domenii de mare interes pentru autorităţile fiscale din România, precum şi tranzacţiile de bunuri, producţia de bunuri
- metodele prin care se stabilesc preţurile de transfer în România sunt similare ţărilor OECD
- cum se stabilesc preţurile pentru bunuri:
- 1. Prima întrebare este dacă firma din România produce pentru grup sau produce şi pentru societăţi din afara grupului? Dacă preţurile ar diferi, s-ar pune întrebarea „de ce”.
- 2. Nivelul de profitabilitate al firmei trebuie să fie similar celui producătorilor independenţi
- pierderile fiscale pot fi reportate 5 ani consectivi, 7 ani din 2009
- pentru un startup, este normal să aibe pierdere în primul an, al doilea, dar se recuperează după aceea
- un alt domeniu în care se aplică preţurile de transfer - serviciile de finanţare (consultanţe în toate domeniile). Cea mai întâlnită formă de servicii de finanţare este împrumutul
- dacă profitabilitatea societăţii (profitul operaţional) din România nu este la nivelul profitabilităţii celorlalte societăţi care desfăşoară activităţi similare, atunci ar trebui să se facă o ajustare în privinţa preţurilor de transfer
- preţurile de transfer intervin în toate domeniile, în cazul multinaţionalelor. Le întâlnim foarte mult în financiar, bancar, capital market, automotive, producţie, distribuţie
- aceste tranzacţii cu părţi afiliate există peste tot în lume, nu este specific numai României. Nu este o tranzacţie care presupune neapărat o „extracţie” a profiturilor din ţară. O firmă de IT din România care primeşte servicii de consultanţă de la o firmă din afară, este normal ca cea din urmă să primească remuneraţia pentru serviciul respectiv
- Rolul autorităţilor fiscale este să se asigure că tranzacţiile cu preţuri de transfer să fie făcute la un preţ corect
- România, ca şi alte ţări, a fost afectată semnificativ de perioada de criză economică. Acest lucru s-a văzut în nivelul de profitabilitate al societăţilor şi al grupurilor multinaţionale
- Autorităţile fiscale ar trebui să se concentreze pe domeniile importante, având în vedere resursele limitate ale fiscului (această situaţie se regăseşte şi în Vest). Concentrarea controlului ar trebuie să fie pe „big players”
Moderator ZF: Cum aţi face sistemul de taxe din România?
- Politica legislativă – ar trebui să fie o predictibilitate şi stabilitate în privinţa politicii fiscale
- Administrarea şi colectarea – controlul fiscal din partea autorităţiloe fiscale: organizare, structurare şi predictibilitate. De exemplu, venirea a două echipe de inspecţie fiscală în control la o firmă, fiecare luând măsuri diferite. În cazul unei perioade fiscale care este reverificată, pot să fie echipe de inspecţie diferite
- Ar trebui să se ia în vedere o politică fiscală de ansamblu. Ar trebuie rescris Codul Fiscal
- Optimizarea fiscală înseamnă conturarea unei politici fiscale a unei companii astfel încât să respecte regulile fiscale din ţară şi să eficientizeze costurile, taxele fiind unele dintre ele
- Cota de impozit de 16% pe profit este o cotă redusă faţă de nivelul european
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
