Numele de "diamant" vine din grecescul "adamas", care inseamna "de necucerit". Din punct de vedere chimic, diamantul - cea mai dura substanta cunoscuta pana acum - nu este altceva decat carbon cristalizat, care are calitati unice de a reflecta lumina. Pentru vechii greci, erau lacrimi ale zeilor. Urmasii Romei vedeau in ele franturi desprinse din stelele cazatoare. Marii imparati ai lumii le-au purtat incrustate pe manerele sabilor sau si-au impodobit vesmintele cu ele. Se spune ca ar fi fost presarate din belsug chiar si pe sageata zburdalnicului zeu al iubirii, Cupidon... Indiferent de "spatiu" si "timp", diamantele au starnit admiratia si invidia, iar povestile despre puterile lor magice au ramas la fel de vii.
"Muntele de lumina"
"Piesa de rezistenta" este diamantul coroanei, "Koh-i-Noor", despre care se spune ca ar fi fost descoperit in urma cu 5.000 de ani, fapt pomenit chiar si in vechile scrieri sanscrite. Hindusii spun ca diamantul a fost purtat de insusi Krishna, care i-a imprumutat din stralucirea sa, insa ar fi fost furat in timp ce zeul dormea. Alte surse, "mai aproape de pamant", spun ca diamantul ar fi fost gasit in albia unui rau, in anul 3.200 i. Hr..
La inceput, diamantul avea 793 de carate, dar a fost redus la 186 de un bijuter pe nume Borgio, care avea sa sfarseasca executat de maharajahul Aurungzebe, pe motiv ca lucrase prea incet. In 1793, sahul Nadir din Persia a asediat orasul Delhi. Potrivit legendei, o femeie din harem i-a spus ca imparatul mogul Mohammed a ascuns diamantul in turban, astfel ca Nadir a folosit un viclesug: la petrecere, i-a propus sa schimbe turbanele, in semn de prietenie. Mogulul nu a refuzat, pentru a nu-l insulta. Se spune ca, la vederea diamantului, Nadir a putut sa exclame doar: "Koh-i-noor" - "muntele de lumina".
"Speranta"
In 1812, bijutierul englez John Francillon a descris si desenat o schita a unui diamant albastru de aproape 45 de carate, detinut de englezul Daniel Eliason. In 1839, piatra a fost denumita "Hope" - Speranta, unii experti dand asigurari ca nu poate fi decat "urmasul" Albastrului Francez. Achizitionat de bijutierul Pierre Cartier, diamantul i-a fost vandut, in 1911, americancei Evalyn Walsh McLean, din Washington, si montat ca piesa principala pe un colier cu diamante albe. Mai tarziu, "Hope" a devenit pandantivul unui colier cu diamante, asa cum este cunoscut si azi. Evalyn a purtat peste tot diamantul si, cu toate ca si-a petrecut intreaga viata incercand sa-i ajute pe cei mai putin norocosi, nu a fost scutita de tragedii. Primul ei copil, Vinson, a fost ucis intr-un accident de masina, la doar 9 ani, iar sotul ei, Ned, i-a risipit averea, gasindu-si sfarsitul intr-un sanatoriu. In 1946, fiica lor a murit in urma unei supradoze de somnifere, la varsta de 25 de ani, motiv numai bun ca zvonurile legate de blestemul diamantului sa fie reluate.
Dupa moartea lui Evalyn, "Hope" a fost cumparat de bijutierul Harry Winston, iar valoarea sa a crescut de-a lungul anilor, desi dimensiunile i-au fost reduse. In 1958 a fost donat Institutului Smithsonian.
O stea la Sud, alta la Est
Edward B. McLean - fiul unuia dintre cei mai cunoscuti magnati ai presei americane de la inceputul secolului trecut - si sotia sa, Evalyn, si-au cumparat cadoul de nunta de la Paris: Pierre Cartier i-a vandut "Star of the East" - Steaua Estului (foto), un diamant de 94,80 carate - montat pe un lant, sub un smarald si o perla - pentru 120.000 de dolari, iar Evalyn l-a purtat impreuna cu "Hope". In 1968, proprietarul de atunci al pietrei, bijutierul Harry Winston, l-a modificat pentru un cumparator, ca pandantiv la un colier de diamante in forma de V, de care a atasat doua pietre superbe, in forma de para. Ulterior, diamantul a reintrat in posesia Winston Inc., iar in prezent nu se stie unde se afla.
Descoperit in 1853, "Steaua Sudului" a fost primul diamant brazilian devenit celebru. Are 128,48 de carate si a fost gasit de o sclava care lucra in mina, aducandu-i acesteia eliberarea si o renta pe viata. Piatra, de culoare maroniu-roz, a fost cumparata de "Halphen & Associates" din Paris, care au denumit-o "Star of the South" - Steaua Sudului. Un maharajah indian a vrut sa o cumpere pentru 110.000 de lire sterilne, dar vanzarea nu s-a finalizat. In cele din urma, i-a fost vanduta unui alt indian, Mulhar Rao, "suveranul" provinciei Baroda, pentru 80.000 de lire sterline.
Cum sunt evaluate diamantele?
Evaluarea unui diamant se face in functie de patru caracteristici: carate, claritate, culoare si taietura. Caratele masoara greutatea unui diamant, iar claritatea se refera la numarul si marimea imperfectiunilor naturale ale pietrei. Modul in care este taiat si slefuit un diamant influenteaza felul in care este reflectata lumina de fatetele sale. In ceea ce priveste culoarea diamantelor, se foloseste o scala de evaluare de la D la Z, cele mai colorate (notate cu D) fiind si cele mai valoroase.
"Monopol" absolut De Beers
Aproape 60% din piata mondiala a diamantelor brute este cotrolata de concernul De Beers. Fondat in 1888, De Beers exploateaza mine de diamante din Africa de Sud, Botswana, Namibia si Tanzania. Grupul si-a modificat structura capitalului in 2001, devenind o societate necotata la bursa. Este detinuta in proportii egale - 45% - de un consortiu condus de familia sud-africana Oppenheimer si de grupul minier Anglo-American, iar restul de 10% este detinut de Debswana, o companie de stat controlata de Botswana.
Numai in 2003, De Beers a comercializat diamante brute in valoare de 5,52 miliarde de dolari.
Diamante faimoase
Cel mai mare diamant cunoscut pana acum - 1.106 carate - a fost descoperit in 1905, in Africa de Sud, si a fost oferit regelui englez Edward al VII-lea, care l-a trimis firmei Asscher sa-l taie. Se spune ca prima lama de otel s-a rupt, iar la a doua incercare, diamantul s-a sfaramat sub privirile bijutierului, care a lesinat. Mai tarziu, a fost taiat in 9 pietre, printre care "Cullinan I"/ "Great Star of Africa" (Marea Stea a Africii) - 530,20 de carate (foto), montata in Sceptrul Regal - si "Cullinan II"/"Lesser Star of Africa" (Steaua mai Mica a Africii) - 317,40 carate, montata in Coroana Statului Imperial Britanic.
Idol's Eye - Ochiul Zeului a fost slefuit la 70,20 carate si se spune ca ar fi fost ochiul unei statui. Legenda spune ca seicul din Kashmir l-a oferit ca rascumparare pentru printesa Rasheetah, rapita de sultanul Turciei. A apartinut sultanului otoman Abd al-Hamid al II-lea, a disparut si a fost recuperat dupa al doilea razboi mondial.
Orloff - Avea 300 carate cand a fost gasit in India si e foarte pur, de culoare usor verde-albastruie. Se pare ca ar fi fost ochiul unei statui a zeului hindus Vishnu, furat in 1700 de un dezertor francez, care l-a vandut unui marinar englez. Contele rus Orloff l-a cumparat cu 90.000 de lire si l-a daruit fostei sale iubite, imparateasa Ecaterina. In 1812, de frica lui Napoleon, rusii au ascuns diamantul in mormantul unui preot si, desi l-au gasit, francezii n-au putut sa-l ia, pentru ca, spune legenda, au fost blestemati de fantoma preotului.
Sancy - Piatra de 55 carate i-a apartinut lui Charles cel Viteaz, ducele Burgundiei, care a pierdut-o in lupta, in 1477. Mai tarziu, a ajuns in trezoreria regala britanica si in posesia cardinalului Jules Mazarin, disparand in timpul revolutiei franceze din 1792. In 1890 a fost daruit de William Waldorf Astor sotiei sale, prima femeie din Casa Comunelor. Acum se afla la Luvru.
Taylor-Burton - Piatra de 69,42 carate a fost vanduta la licitatie in 1969, cu precizarea ca poate fi denumit de cumparator. Firma Cartier din New York a cumparat-o, dar a vandut-o in ziua urmatoare actorului Richard Burton pentru a-l face cadou lui Elizabeth Taylor, piatra fiind redenumita "Taylor-Burton". Taylor l-a vandut in 1979, pentru a construi un spital in Botswana.
Tiffany - Cel mai faimos diamant galben a fost gasit de De Beers in Africa de Sud, in 1878 si avea 287,42 carate. In anul urmator, a fost cumparat de bijutierul Charles Lewis Tiffany, care l-a taiat la 128,51 carate. A fost admirat, de-a lungul timpului, de peste 25 de milioane de oameni, iar acum este expus la magazinul Tiffany & Co. din New York.
Dresden Green - "Verde de Dresda" si-a luat numele de la capitala Saxoniei, unde a fost expus vreme de 200 de ani. In 1722, un ziar londonez relate ca negustorul de diamante Marcus Moses i-a aratat diamantul verde smarald, evaluat atunci la 10.000 de lire, regelui George I. O scrisoare din 1726 precizeaza ca piatra i-a fost oferita lui Frederick Augustus I pentru 30.000 de lire. Remarcabil prin precizia cu care a fost taiat, diamantul este expus la Muzeul Albertinium din Dresda.
Centenary - Descoperit in Africa de Sud, Centenarul avea 599,10 carate, in forma bruta. Celebrul slefuitor de diamante Gabi Tolkowsky si echipa sa l-au transformat, in trei ani, in cel mai mare diamant slefuit. Piatra, considerata fara cusur, are 247 de fatete, 273,85 de carate si este depasit doar de "Great Star of Africa" - 530,20 de carate si de "Lesser Star of Africa" - 317,40 de carate. "Centenary" a fost expus, in mai 1991, in Turnul Londrei.
Great Chrysanthemum - "Marea Crizantema" - un diamant de 198,28 carate - a fost descoperit in 1963 in Africa de Sud, fiind cumparat de bijutierul new-yorkez Julius Cohen, care l-a transformat la 104,15 carate. Este montat ca piatra centrala intr-un colier de aur galben, alaturi de 410 diamante mai mici. Brut, diamantul parea ca are culoarea mierii, dar apoi s-a dovedit a fi un maro auriu, cu reflexe de sienna si portocaliu inchis, culorile calde ale crizantemei maro.
Hortensia - De culoarea piersicii, Hortensia are 21,32 de carate si a fost denumit dupa Hortense de Beauharnais, regina Olandei. Diamantul a fost taiat prin 1678 si se pare ca ar fi fost cumparat de Ludovic al XIV-lea. Mai tarziu, dupa ce comorile regale au fost furate, diamantul a fost recuperat din ascunzatoarea sa: sub un acoperis al unei case din Paris, probabil acelasi loc unde a fost gasit si Regentul. Acum este expus la Luvru.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
