Construit din conversatii, stari, zaboviri si intoarceri in acelasi punct de plecare: literatura vs. viata, "A Love Song for Bobby Long" e genul de film al carui diapazon nostalgic te urmareste mult dupa ce ai iesit din sala. Nu e o productie pretentioasa si coplesitoare prin spectaculozitate, ci (bila alba pentru regizoare, subiect si echipa) o poveste duioasa si intimista, care functioneaza si cucereste prin dialoguri si personaje. Bobby Long a fost un exceptional profesor de literatura engleza, a carui dedicatie profesionala cucerea elevii si al carui sarm masculin seducea femeile fara efort. O succesiune de rasturnari dramatice in plan personal l-au dus insa la parasirea colegiului unde preda stralucit si la refugierea ursuza si resemnata in New Orleans (alaturi de Lawson Pines, cel mai promitator dintre studentii sai), in casa dezabuzatei cantarete Lorraine, fosta muza si iubita a lui Bobby. Naufragiati in oraselul fierbinte si umed, unde totul se taraste alene, de la accentul oamenilor, la cantecele taraganate si rascolitoare si la viata de zi cu zi, lipsita de orice eveniment, Bobby si Lawson reusesc sa supravietuiasca, boem si literar, printre vrafuri de carti si mormane de sticle de vodca, ingropand cu obstinatie amintirile dramatice care i-au adus impreuna. Asa ii gaseste Purcy Will, fiica adolescenta a lui Lorraine, sosita in oras prea tarziu pentru a mai asista la inmormantarea mamei ei, dar destul de devreme pentru a incepe o viata stranie alaturi de ciudatii ei colocatari. De aici, filmul se constituie intr-un inteligent slalom printre starile, conflictele, apropierile si izbucnirile celor trei. Chiar daca drumul lor alaturi este destul de previzibil (cei doi, intuind inteligenta nativa si sensibilitatea fetei, incearca sa transforme "buruiana" - la care face trimitere directa prenumele ei, Purslane, o planta salbatica, avand delicate inflorescente aurii - intr-o fiinta instruita), povestea apropierii lor cucereste prin dialoguri si sinceritate. Cei trei incep sa se scuture de reticente, iar intalnirile lor si micile petreceri triste si calde alaturi de cei cativa vecini se transforma in prilejuri pentru cantece si amintiri. Bobby Long citeaza cu voluptate si nostalgie amara din T.S. Eliot, George Sand, Robert Frost si Dylan Thomas, iar cei doi tineri sunt fara voie cuceriti de entuziasmul lui, desi fiecare se lupta cu propriile conflicte si neimpliniri. Daca filmul nu este (doar) livresc, iar sentimentalismul lui ne-siropos (cu exceptia penultimei note de final, cu dansul in asfintit) cucereste, acest lucru se datoreaza, in mare masura, scenariului si distributiei. Regizoarea/scenarista Shainee Gabel (inspirata de romanul lui Ronald Everett Capps), l-a distribuit aici pe John Travolta intr-unul dintre cele mai profunde si umane roluri ale carierei sale, iar ca parteneri i-a ales, cu deosebit fler, pe Scarlett Johansson (perfecta in rol, inocenta si provocatoare, sensibila si insolenta) si pe Gabriel Macht, un actor incredibil de nuantat (care a vazut in Travolta un nepretuit profesor de actorie pe timpul filmarilor). Un film ca o partitura cantata, in forta si armonie, pe trei voci inspirate si convingatoare.
* Cantec de iubire / A Love Song for Bobby Long Productie SUA, 2004. R: Shainee Gabel. Cu: John Travolta, Scarlett Johansson, Gabriel Macht, Deborah Kara Unger, Dane Rhodes, David Jensen, Clayne Crawford. Premiera: 6 mai. Distribuit de New Films Romania.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
