Aterizat pe ecranele anului 2008 direct din epoca razboiului rece, acest remake dupa excelentul serial de televiziune Get Smart, realizat de Mel Brooks si apreciat cu frenezie de public in anii 1965-1970, are cam putintele sanse sa mai insemne ce a fost atunci. In primul rand, despre razboiul rece s-a tesut si povestit pe ecrane intr-o groaza de titluri, inca din anii '60, cand subiectul era extrem de fierbinte, pana in momentul de fata, de la clasice precum The Spy Who Came in from the Cold (1965) la comerciala si arhicunoscuta serie Bond pana la The Good Shepherd, din 2006. Insusi serialul Get Smart ajungea pe ecrane in trena unei alte serii TV celebre (britanica, de aceasta data), The Avengers, care s-a bucurat de un succes nebun intre 1961 si 1969.
Asa ca pariul de-a reveni cu asemenea subiect e de-a dreptul temerar acum, cand confruntarile mai mult sau mai putin secrete dintre eroii cinematografici s-au transformat in cu totul altceva via Hollywood, efecte speciale, noi razboaie si un cu totul alt mod de-a privi lumea. In al doilea rand, ca sa reziste, tocmai in conditiile in care reia un conflict atat de indepartat de spectatorii de azi - mai ales de cei foarte tineri -, filmul ar fi trebuit sa fie brici, asa cum era varianta semnata de Mel Brooks, cu Don Adams si Barbara Feldon. Insa inspiratia fantastica a lui Brooks, care s-a consacrat prin parodii (Silent Movie, Young Frankenstein, High Anxiety, History of the World: Part I, Spaceballs, Robin Hood: Men in Tights) nu mai functioneaza azi, in mana regizorului Peter Segal, care nu are, evident, nici insolenta cu sclipiri de geniu a lui Mel Brooks, nici stiinta lui perfecta de a lua in raspar. Pentru ca, mult inainte de tot mai tembela serie Scary Movie, a existat in cinema arta de-a parodia, care presupunea nu doar stapanirea ireprosabila a retetei genului vizat, ci si ironie, subtilitate si expresivitate pentru a recombina comic elementele acestuia. Aproape nimic din tot acest algoritm nu se regaseste in actualul Get Smart, care renunta, imprudent si impotent, la indrazneala si umorul originalului, pentru a tranti in loc, comod si stupid, efecte grosiere si, mai grav, lipsite de orice umor. Diabolicul de serviciu e candva excelentul Terence Stamp - tocmai l-am vazut, intr-un alt rol de umplutura, in Wanted -, inghesuit aici intr-un prototip expirat: sceleratul obsedat de muzica clasica. Pe post de mana dreapta a acestuia e irosit Ken Davitian (pe care precis vi-l amintiti din rolul lui Azamat Bagatov din Borat...), iar ca gorila a fost gasit un fel de Ghita Muresan indian, un personaj pe care il cheama Dalip Singh si are un avantaj evident: 2,18 m si 200 de kg, pe care Hollywoodul l-a rechizitionat pentru aparitii secundare fioroase in care trebuie sa taca si sa loveasca, pastrand un aer amenintator. In conditiile in care scenariul e astfel scapat din mana, salvarea - cata mai e - vine de la talentul, flerul si subtilitatea actorilor principali: Steve Carell, Anne Hathaway si Alan Arkin. Toti trei fac minuni cu replicile si situatiile prin care trec, inventand solutii acolo unde regia mai mult ii incurca. Steve Carell reuseste sa scoata din agentul tocilar si soarece de birou, care sta cu nasul in hartoagele agentiei, un tip fermecator, cu autoironia si ingeniozitatea tot timpul la el, iar Anne Hathaway il secondeaza cu extraordinara gratie si sex-appeal. Alaturi de Alan Arkin, excelent, ei imprima filmului ceva ritm si un aer retro si stilat care ne fac sa ne gandim cum ar fi aratat asemenea poveste pe mana unui altfel de regizor, cu un sfert macar din ideile si talentul lui Mel Brooks.
Scapati de Smart/ Get Smart. Productie SUA, 2008. Regia: Peter Segal. Cu: Steve Carell, Anne Hathaway, Dwayne "The Rock" Johnson, Alan Arkin, Terrence Stamp, Terry Crews, David Koechner, James Caan, Bill Murray. Premiera: 11 iulie. Distribuit de InterComFilm Distribution
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
