Staruie prejudecata potrivit careia artefractele din sticla, ceramica, metal, fibre textile ar apartine artelor minore. Un lucru este, insa, sigur: sunt foarte costisitoare si producerea lor comporta tehnologii complicate si laborioase. Inca din cele mai vechi timpuri, ele au impodobit viata omului. Insusirea lor a reprezentat dintotdeauna un capriciu de lux. Nu numai pretiozitatea materialelor puse in opera le confera aceasta calitate, ci mai ales consistenta incarcaturii lor simbolice si superbia plamadei imagistice si a cizelurii. Sunt, probabil, cele mai indreptatite si mai comode purtatoare de frumusete din universul nostru domestic. Ne inconjuram de ele cu aerul ca savarsim un ritual exorcizant.
In intampinarea unui asemenea posibil imbold infrumusetitor, in pragul sarbatorilor de iarna, trei remarcabili artisti decoratori - sotii Georgeta si Mihai Hlihor si Vasile Soponariu - au oferit la parterul "Caminului Artei" un condensat, atragator si deloc minor spectacol vizual. In felul lui, un regal de ingeniozitate creativa si de rafinament artistic.
Dar, a mai avut ceva acel recital in trio: o intimitate foarte vibranta a discursului plastic si o armonioasa relationare in intreg spatiul ambiental a obiectelor expuse. De fapt, o impacare a fiecarei forme cu vecinatatile imediate si a ansamblului cu acel miraculos flux de echilibru si bun gust, care se intronase acolo prin harul si sensibila daruire a protagonistilor. Fapt impartasit spontan de asistenta si de ecoul ulterior, venit dinspre privitorii avizati sau ocazionali, care au trait savoarea evenimentului. Nu stiu daca, in acest context, se cuvine o consemnare exegetica a ispravei celor trei artisti. Este prea intensa impresia provocata de evenimentul expozitional, in intregul lui, pentru a nu cadea in pacatul judecatilor fragmentariste si fatalmente subiective. Fireste, cateva remarci vom face, ca un fel de privire din interior, avand privilegiul de a ma afla in contact cu ofranda lor plastica si in alte imprejurari asemanatoare, tustrei expozanti fiind angrenati de catava vreme in proiecte comune, ce au avut un constant impact pozitiv in agora artelor in ultimii ani.
Asa incat, nu-mi pot reprima entuziasmul iscat de micile "eseuri" migalite in fibre textile de Georgeta Hlihor. Un fel de haik-uri vizuale, cand scaldate in armonia catifelata , de o invaluitoare senzualitate a culorilor, cand agitata de biciuitoare ritmuri si efecte grafice in compozitii contrastante, cand incarcate de plutirea glaciala a meditatiei lirice purtatoare de mister si tensiuni germinative. Trei directii posibile ale unui discurs plastic perfect adecvat acestui tip de "respirare" vizionara, practicat acum de artista, ce-si refuza parca obstinatia desfasurarilor monumentale. Ele sunt mult mai aproape de spiritul si stramtoarea vietilor noastre alveolare, numite eufemistic "domesticitatea de tranzitie"!
Mai cu umor si cu detasare ludica, Mihai Hlihor struneste formele sale larvare, din sticla stratificata la rece, intr-un agreabil si hieratic exercitiu oniric. De fapt, un teritoriu aflat la limita dintre real si fantastic, dintre terestru si subacvatic. Sticla astfel modelata de el, numai sporadic amendata cu fractarii colorate intens (rosu, albastru ultramarin, verde smarald...) in cateva compozitii cu o pronuntata alura decorativa non-zoomorfa, traieste nu numai prin supletea aproape contondenta si serpuitoare a formelor, ci si prin fascinantul efect de materialitate fragila, translucida si gelatinoasa, ca de faptura suprareala, extrasa din lumea inter-regnelor!
Un decorativism acuzat cerebral si simbolic ne propune astazi artistul, secretat de poetica iresponsabila a unei fantazari extreme.
In ce-l priveste pe sculptorul Vasile Soponariu, unul dintre cei mai redutabili modelatori in bronz ai momentului, mica lui colectie de miniaturi tridimensionale de interior ne captiveaza prin spectaculozitatea si insolitul combinatiilor de materiale - metal, sticla, piatra si prin supletea juxtapunerii, unor viziuni de amploare monumentala in expresie plastica miniaturala. El alterneaza, sub forma unor cautari experimentale continui, suprafetele rugoase cu cele polisate si ambele cu surprinzatoare fragmente intarsiate, fragile si translucide, introducand subtil lumina in constructia sculpturala.
Sunt compozitii de interior foarte ornamentale, de o lapidaritate exemplara, bazata pe eleganta pedant teatralizata a gesticii, dar si pe forta expresiva a arhitecturarii formelor in spatiu, demonstrata cu delicatetea miniaturistica a orfevrului. Artistul stapaneste celinian secretele desenului, ale modelajului si, mai ales, ale sintetismului si finisajului sculptural.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
