Patriotismul are o sumedenie de definiri, dar patriotismul local inca nici una. E ca electricitatea, asa cum mi-a explicat-o un profesor batran de la Politehnica: "Draga, tot ce se stie absolut sigur despre electricitate e ca, atunci cand apasam pe intrerupator, se aprinde becul!".
Totusi, patriotismul local are mai multe fatete decat cel national. ai, in consecinta, fatetele astea produc marturii. Cum pot sa produca fatetele marturii am aflat-o cu multi ani in urma, la filologie, la cursul de Socialism stiintific al lui Dan Martian.
Ca simplu dascal universitar de comunism de tranzitie, Dan Martian ne desena pe tabla un copac scheletic cu craci uscate si ne spunea ca miscarea muncitoreasca internationala e ca un trunchi.
Din trunchi, se desprindeau niste ramuri - care erau miscarile muncitoresti nationale. In linie logica, din ramuri ar fi trebuit sa se bifurce sau sa se trifurce crengute, adica activitati revolutionare periferice.
In stilul sau liric marxist, Dan Martian ne invata ca din ramuri tasnesc rauri, din rauri paraie si ca abia in targurile si orasele uitate de lume apar iarasi mladite. Apoi, ca mladitele au fatete, care la randul lor nasc probleme sociale grave.
Cum astazi toate problemele sociale grave, indiferent ca provin din fatete sau din mladite, sunt solutionate in Parlament de deputatul de capitalism stiintific Dan Martian, la nivel judetean fatetele nasc antologii cu artisti de insemnatate locala.
Romanii inca nu stiu, dar cand se vor lamuri de ce e nevoie ca fiecare judet sa editeze, prin osardia organelor lui culturale, inventare amanuntite cu creatori definitiv realizati in plan local, vor intui si ratiunile noilor ierarhii valorice municipale, orasenesti si satesti.
Fiindca poti sa fii un artist de seama in plan european, dar un ratat la nivel de judet. ai, cum ar zice nenea Iancu, vitavercea.
Am rasfoit cateva enciclopedii de personalitati culturale si artistice judetene, pline de "talente remarcabile", "talente notabile" si "talente notorii", si am tresarit cu legitima mandrie municipala cand am citit ca unul dintre gazetarii cu vechime in munca e "in felul sau" - cum prudent se exprima autorii - un "titan".
E drept ca unul "al scrisului cu valente educative", dar titan ca toti marii titani. Ca Balzac si ca Tolstoi. Fiindca titani mici si mijlocii n-am auzit sa existe.
Intre un dictionar cu artisti ai Renasterii italiene si unul cu "valori de seama" ale renasterii judetene gasim multe deosebiri la esenta. Toti titanii Renasterii au tins catre desavarsire, dar n-au atins-o intrucat au fost marcati de limite istorice.
Titanii judeteni insa sunt toti impliniti, au numai izbanzi majore si se bucura de un maximum de consideratie, fiindca in ce si-au propus nu numai ca au izbutit totul, dar pot raporta si depasiri.
Dictionarele cu genii ale Renasterii exceleaza in contradictii. Caravaggio, bunaoara, a fost un mare pictor, dar si un criminal care a fugit de justitie din oras in oras toata viata.
Creatorii judeteni, desi sunt oranduiti conform cu cantitatea si calitatea operei si primesc un numar de randuri, in care incape proportional un numar rezonabil de superlative, sunt oameni fara pata. Daca n-ai sti ca sunt oameni, i-ai putea crede heruvimi.
Cu un astfel de panoramic exhaustiv al culmilor spiritului dintr-un judet dinspre granita cu sarbii, m-am dedat unui joc perfid: am pus in locul numelui unui poet daruit cu "un verb matur" si cu "un flux metaforic unic" numele lui Eminescu.
Ei, bine, Eminescu - precum zic si reclamele la detergenti - n-a trecut testul.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
