Desi are rude pe tot globul si a urmat un masterclass la Hollywood, spune ca este atasat cel mai mult de Romania si nu crede ca ar putea-o parasi vreodata definitiv. Un actor pe cat de ludic, pe atat de serios. Numele lui? Axel Moustache...
De unde acest nume inedit? Ne spune chiar el... „Axel este prescurtarea nemteasca de la Alexander, iar numele Moustache vine ca un memento adresat stramosilor mei de pe alte
meleaguri." Artistul este membru fondator al trupei de improvizatie Improvisneyland, pe care o puteti vedea performand periodic la Clubul Fabrica din Bucuresti, si al Teatrului german Schiller. Cel mai mult l-a ajutat, in spectaculosul sau debut de cariera, optimismul. Un optimism bine temperat, care insa ii da aripi: "Usor nu este, dar atunci cand faci tot ce faci cu pasiune, nu are cum sa nu-ti reuseasca". Dupa studiile la clasa regretatului Adrian Pintea, asistent Adrian Titieni, a urmat cursurile workshop-ului de care pomeneam, tinut de Acting Corps la Hollywood. Cat priveste repertoriul, nu are nostalgii: "Ma bucur de tot ce mi se intampla si de ce traiesc. Dintotdeauna am vrut sa incerc lucruri cat mai diferite, sa ajung in situatii care sa ma provoace la nou, sa scoata din mine ce este mai bun. Lucrul la Improvisneyland, lucrul cu Dan Puric, lucrul la Teatrul National, dar si in proiectele independente sunt adevarate provocari si ma bucur ca viata mi le-a scos inainte". La Teatrul National, il puteti vedea in spectacolele Sapte dintr-o lovitura, Eduard III si Don Quijote. La toate trei, biletele se vand ca painea calda. "...Don Quijote se joaca de peste patru ani, am fost plecati cu el peste tot in tara, am fost in sase tari straine, iar anul acesta suntem deja invitati in noi locatii din tara si strainatate. Spectacolul s-a jucat mereu cu casa inchisa si a repurtat un extraordinar succes peste tot pe unde a fost itinerat. Sapte dintr-o lovitura si Eduard III poarta ambele amprenta lui Ion Caramitru. Primul este bazat pe o piesa contemporana scrisa de Lia Bugnar, in care jucam cei mai proaspeti sapte angajati ai Teatrului National, iar in Eduard III dl Caramitru face un rol remarcabil, jucand personajul titular."
Intotdeauna, pe Axel o sa il vedeti... altfel: ba cu o freza noua, ba cu alti ochelari,facand-o ba pe Don Juan, ba pe prostul satului. De ce? „Imi place sa explorez. In teatru se spune asa: costumul te poate invata
cum este personajul. Este un mister faptul ca schimbarea lookului iti modifica si starea interioara. Acest joc cu imaginea este o altfel de cautare a mea." Daca doamna Rodica Popescu-Bitanescu spunea, 
intr-un interviu, ca uneori meseria de actor nu te recompenseaza asa cum meriti, Axel Moustache este de alta parere, intretinuta, poate, si de avantul tineretii: "Sunt multumit cu ceea ce primesc si nu pun nimic in balanta... Locul actorilor cred ca este in primul rand in inimile oamenilor. Ce se intampla in mass-media si in viata publica tine de cu totul si cu totul alte aspecte si legi". "Despre piesele ideale din mintea ta?"... „Cand eram in liceu, citeam foarte multa literatura science-fiction. Ma intreb si astazi cum ar arata pe scena o piesa SF, o piesa a viitorului. Pana acum nici n-am jucat, nici n-am vazut o asemenea piesa – sau nu in sensul in care imi imaginez eu ca ar trebui sa fie. In alta ordine de idei, imi place teatrul clasic, pe care l-am si studiat foarte mult in facultate: Moliere, Shakespeare, Goldoni, Cehov, Caragiale... dar si dramaturgii in viata, cei tineri. Am o gramada de colegi de generatie care s-au apucat de scris si o fac foarte bine. Daca vreti o mostra, veniti la Sapte dintr-o lovitura si o sa vedeti o piesa scrisa in urma cu mai putin de-un an. In ceea ce-i priveste pe regizori, recunosc ca-i apreciez mai mult pe actorii care s-au apucat de regie dupa o lunga experienta acumulata pe scandura: Ion Caramitru, Dan Puric, Horatiu Malaele, Dan Tudor... Ii admir pe acesti actori, ca si pe profesorul meu, Adrian Titieni. Ii admir si pe cei de la Hollywood, despre care unii sunt de parere ca nu fac altceva decat 
sa-si joace propriul rol pe marile ecrane."
cum este personajul. Este un mister faptul ca schimbarea lookului iti modifica si starea interioara. Acest joc cu imaginea este o altfel de cautare a mea." Daca doamna Rodica Popescu-Bitanescu spunea, intr-un interviu, ca uneori meseria de actor nu te recompenseaza asa cum meriti, Axel Moustache este de alta parere, intretinuta, poate, si de avantul tineretii: "Sunt multumit cu ceea ce primesc si nu pun nimic in balanta... Locul actorilor cred ca este in primul rand in inimile oamenilor. Ce se intampla in mass-media si in viata publica tine de cu totul si cu totul alte aspecte si legi". "Despre piesele ideale din mintea ta?"... „Cand eram in liceu, citeam foarte multa literatura science-fiction. Ma intreb si astazi cum ar arata pe scena o piesa SF, o piesa a viitorului. Pana acum nici n-am jucat, nici n-am vazut o asemenea piesa – sau nu in sensul in care imi imaginez eu ca ar trebui sa fie. In alta ordine de idei, imi place teatrul clasic, pe care l-am si studiat foarte mult in facultate: Moliere, Shakespeare, Goldoni, Cehov, Caragiale... dar si dramaturgii in viata, cei tineri. Am o gramada de colegi de generatie care s-au apucat de scris si o fac foarte bine. Daca vreti o mostra, veniti la Sapte dintr-o lovitura si o sa vedeti o piesa scrisa in urma cu mai putin de-un an. In ceea ce-i priveste pe regizori, recunosc ca-i apreciez mai mult pe actorii care s-au apucat de regie dupa o lunga experienta acumulata pe scandura: Ion Caramitru, Dan Puric, Horatiu Malaele, Dan Tudor... Ii admir pe acesti actori, ca si pe profesorul meu, Adrian Titieni. Ii admir si pe cei de la Hollywood, despre care unii sunt de parere ca nu fac altceva decat sa-si joace propriul rol pe marile ecrane." Cum arata viitorul?Un duel de Cehov in regia lui Alexandru Dabija si Norii de Aristofan in regia lui Dan Tudor, ambele la Teatrul National. Apoi, Mincinosul de Goldoni la Teatrul Mic, iar cu colegii din compania Passe-Partout a lui Dan Puric – spectacolul Noi, care va avea premiera in primavara, la Centrul International de Arta (CIA, chiar asa scrie pe sigla). In rest, merita sa mai stiti ca, in cazul lui Axel, miscarea este esentiala pentru vehiculul sufletului, cum numeste el corpul uman: "In scoala eram mare fotbalist si mancam fotbal pe paine. Idolii mei erau Marco Van-Basten, Ruud Gullit si Frank Rijkaard. Asta a fost insa in frageda pruncie, acum ne intalnim – actorii cu dansatorii – o data pe saptamana si facem o miuta de doua ore. Asta cand vremea e frumoasa sau cat de cat OK. Asteptam sa vina primavara, ca sa reluam meciurile. In rest, toata facultatea am mers la cursuri cu bicicleta; in plus, mai joc din cand in cand baschet, ping-pong, fac inot, patinaj si schiez, merg pe munte... Corpul este un
vehicul in care ne locuieste temporar sufletul, asadar e important sa ne ocupam si de el. Apoi, imi mai place sa dau telefon pe la prieteni si sa plecam cu masinile spre mare sau munte, sa ies la miscare de orice fel".
vehicul in care ne locuieste temporar sufletul, asadar e important sa ne ocupam si de el. Apoi, imi mai place sa dau telefon pe la prieteni si sa plecam cu masinile spre mare sau munte, sa ies la miscare de orice fel". Mi s-a parut ca mai trebuie sa-i pun lui Axel o intrebare: "Ai o iubita oficiala sau, daca ma lasi sa glumesc, mai multe... neoficiale?"... "Te las, acum, ca ai zis-o deja. Oficial, sunt liber". Fete dragute?... „Cateva mi se par simpatice: Aylin, Maria Dinulescu, Dorotheea Petre..." TV? "De cativa ani nu ma mai uit la televizor. Daca am nevoie de vreo informatie o caut pe net sau o aud de la prieteni. P.S.: Sunt impotriva cipurilor"...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
