Probabil că este unul dintre cuvintele-cheie din vocabularulvânzărilor la licitaţii, câtă vreme face referire la un aspectfundamental: anume faptul că opera este, într-adevăr, ceea ceexperţii casei pretind că este. Şi că, deci, achizitorul nu aaruncat banii pe fereastră.
Trebuie precizat că lămuririle pe care încercăm să le aducemfolosesc adesea termeni, situaţii şi elemente legislative din altespaţii decât în cel românesc, care, în momentul de faţă, se aflăîntr-o fază de adaptare (rapidă şi profesionistă, însă nu pe deplinconsolidată, mai ales din pricina carenţelor legale). Pistelesugerate pot fi însă utile cumpărătorilor români şi, poate, cândva,instanţelor legiuitoare.
Începem, din nou, cu definiţia de dicţionar a cuvântului (DEX,2008):
AUTÉNTIC, -Ă,autentici, -ce,adj. Careesteconformcuadevărul,acăruirealitatenupoatefipusălaîndoială; recunoscutcapropriuunuiautorsauuneiepoci.(Despreacte)Întocmitcutoateformelelegale.şPr.: a-u-ţ-Dinfr. authentique, lat.authenticus. Sinonime: adevărat,veritabil,curat,nefalsificat,original,veritabil,patent,original.
Chiar dacă, la noi, casele de licitaţii oferă certificate deautenticitate în anumite cazuri (sau, chiar, ca la Artmark, seangajează, prin regulamentul de funcţionare, să facă aşa ceva), elenu au obligaţia legală de a oferi un astfel de act. Oricum, nu înnişte termeni riguros definiţi. De altfel, cuvântul "autenticitate"aproape că nu este pomenit în regulamentele de funcţionare alecaselor de la noi. În Franţa, casele trebuie să ofere niştedocumente care să ateste gradul de autenticitate al obiectuluivândut, iar cumpărătorul are dreptul să ceară eliberarea unuiborderou de vânzare care să descrie în mod precis natura şiautenticitatea bunului dobândit. Nu este vorba despre niştecertificate propriu-zise, dar ele confirmă indicaţiile consemnateîn cataloagele de licitaţie (care au început să funcţioneze şi lanoi). Interesant este faptul că, în cazul unei vânzări catalogate,deşi descrierea din catalog va determina gradul de autenticitate,dacă directorul de vânzare modifică în ultima clipă descrierea dincatalog, aceasta corectură va prevala şi va fi menţionată înprocesul-verbal de vânzare. În cazul vânzărilor fără catalog, vaprima descrierea făcută oral de conducătorul şedinţei de licitaţie(iar aceasta va fi reprodusă în PV şi în borderou).
În paranteză trebuie spus că există şi alte căi de a stabiliautenticitatea unui obiect. Astfel, conservatorii din muzee sauistoricii de artă îşi oferă regulat punctul de vedere asupra unoropere (chiar dacă nu oferă certificate). Unii dintre ei realizeazămonografii asupra anumitor artişti, şi au un nivel de competenţăatât de înalt, încât opinia lor devine absolut necesară pentru otranzacţie pe piaţa de artă. Tot aşa, catalogul comentat saucatalogul operei complete a unui artist, realizat de către unspecialist (conservator, universitar, erudit pasionat, moştenitoral artistului sau expert), are adesea vocaţia de a repertoriaintegralitatea operelor artistului. In situaţia în care catalogulmenţionează opera în cauză, putem prezuma autenticitatea acesteia.În fine, părerea moştenitorilor sau a comitetului de artişti(apropiaţi, pasionaţi, moştenitori etc.) creat în jurul operei salepoate stabili paternitatea unei anumite lucrări.
Revenind la regulile impuse pe piaţa de artă franceză, trebuiespus că redactarea documentului de descriere a obiectului vânduteste deosebit de importantă şi a fost codificată printr-un decretdin 3 martie 1981, modificat în 2001. Aşa-numitul decret Marcusstabileşte cu precizie sensul menţiunilor folosite în cadruldescrierilor operelor de artă din cataloagele de vânzare, înfacturile de cumpărare, în certificatele de autenticitate, îninventarele sau în borderourile de vânzare la licitaţie.Cumpărătorul trebuie să fie atent la descrirea bunului oferit sprevânzare, pentru că această descriere şi menţiunile ce îi suntasociate vor putea determina eventualele recursuri în caz delitigiu.
Menţiunile definite sunt:
1. Operă de…, semnată…… sau descriere a opereimurmată de numele artistului fără restricţii sau rezerve privindaunteticitatea. Aceste menţiuni garantează faptul că opera a fostintegral realizată de artistul indicat. Este vorba, deci, despre ooperă autentică. Exemple : ulei pe pânză de Picasso, semnatPicasso, "peisaj" Picasso. Aceasta este redactarea obişnuită, maiales în cataloagele de vânzare la licitaţie.
2. Operă atribuită lui... Această menţiuneurmată de numele artistului garantează fapul că opera a fostrealizată în timpul perioadei de creaţie a artistului şi că existăprezumţii serioase ca opera să îi aparţină. Cu toate acestea,există îndoieli privind autenticitatea operei, iar aceastăautenticitate va putea fi respinsă sau stabilită cu certitudine,ulterior, prin apariţia unor elemente noi.
3. Operă din atelierul lui... Aceastăredactare garantează faptul că opera a fost executată în atelierulmaestrului citat sau sub indicaţiile sale. Menţionarea unui ateliertrebuie în mod obligatoriu să fie urmată de indicarea unei epoci,în cazul atelierelor familiale care şi-au păstrat numele preţ demai multe generaţii.
4. Şcoala lui... Autorul operei este un eleval maestrului citat, a fost, în mod notoriu, influenţat de acestasau a beneficiat de tehnica lui. Opera trebuie să fie fostrealizată în timpul vieţii maestrului sau cel mult 50 de ani dupămoartea sa. Dacă termenul precizat este un loc anume, expresia"şcoala" garantează faptul că opera a fost executată în timpul câta durat mişcarea artistică desemnată, de către un artist care aparticipat la această mişcare (ex. "Şcoala de la Barbizon")
5. În stilul... ,în maniera..., în genul...,după... Aceste menţiuni nu oferă nicio garanţie specială privindautenticitatea operei, identitatea artistului, datat de execuţiesau şcoala.
Pe site-urile de vânzări de tip eBay, operele sunt adesea propusespre vânzare fiind însoţite de nişte descrieri şi garanţii deautenticitate îndoielnice. Apoi, există lucrări semnate de artiştifoarte cunoscuţi, la preţuri derizorii. Ofertele trebuie tratate cuprecauţie, pentru că vânzătorii propun adesea falsuri grosolane şiîncearcă să-i ducă de nas pe cumpărătorii creduli sau lipsiţi deexperienţă. Unii dintre ei induc cu intenţie confuzia: numeleartistului apare cu litere mari, dar opera este descrisă într-omanieră neclară (uneori apare, cu caracter de literă discret,menţiunea "în maniera lui"...). Internauţii cu poftă de achiziţiiartistice trebuie să fie cât se poate de precauţi, pentru nu poţigăsi un Dali adevărat sau o piesă Lalique cu 50 de euro. Dacă,ulterior, se dovedeşte că obiectul e un fals, cumpărătorul nu aresă se războiască decât cu sine însuşi.
În general, casele de licitaţie româneşti oferă cumpărătoruluiposibilitatea să conteste autenticitatea lotului adjudecat încadrul licitaţiei, în termen de 15 zile (Artmark, Monavissa, Alis,Goldart). Contestaţia trebuie să fie însoţită de o expertiză a unuiprofesionist îndrituit legal, sau a unei instituţii despecialitate. Pentru a evita jocul fraudulos de-a licitaţia.Artmark merge mai departe şi precizează: "Casa are dreptul de aproduce, în termen de 3 luni de la recepţionarea contestaţiei, ocontraexpertiză a unui expert beneficiind de un nivel similar decompetenţă şi reputaţie. Pentru a evita tentativele de fraudă, Casamarchează fiecare dintre loturile supuse vânzării cu un elementalfanumeric de siguranţă (ireproductibil şi autodistructiv în cazde încercare de desprindere).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
